Romantismul european
In prima acceptie a termenului, romantismul este un curent literar dezvoltat in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-lea si in primele decenii ale secolului XIX-lea, aparut ca o reactie impotriva clasicismului.
Caracteristici:
- afirmarea originalitatii si a libertatii de creatie; reactie impotriva ierarhiei genurilor si a doctrinelor clasice ale obiectivitatii si imitatiei;
- domeniile de creatie predilecte: lirice si drama;
- revalorificarea afectivitatii;
- reasezarea eului in centrul lumii;
- trecerea de la rational spre zonele tainice ale sufletului;
- cultivarea tainei,tenebrelor,demonicului;
- predictia pentru mit si simbol;
- surse de inspiratie: folclorul,istoria, natura;
- contemplarea spatiului cosmic(infinit);
- respingerea prezentului fad si decadent (romanticii cauta universuri compensatorii; fie se intorc spre trecut, mai cu seama spre Evul Mediu, fie se cufunda in lumea visului, a reveriei si a iubirii);
- cultivarea starilor de melancolie, nostalgie, suferinta, dar si a ironiei;
- apetenta pentru solitudine (eroii romantici sunt niste mari singuratici);
- prezenta figurilor tutelare: titanul, geniul, profetul, regele, demonul si ingerul;
- la nivel stilistic, se observa folosirea frectventa a antitezei.
Reprezentanti:
Germania: Heinrich Heine, Friedrich von Schiller, Friedrich Holderlin, August Wilhelm si Friedrich Schlegel(frati)
Rusia: Mihail Lermontov
Anglia: Percy Bysshe Shelley, George Gordon Byron, Wiliam Wordsworth, Samuel Taylor Coleridge
Franta: Victor Hugo, Alphonse de Lamartine
Italia : Giacomo Leopardi
La noi: Mihai Eminescu, VAsile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Barbu Stefanescu Delavrancea