„Totul se află în toate părţile, fiecare lucru este toate lucrurile, soarele e în toate stelele şi fiecare stea e toate stelele şi soarele.”
(Plotin, „Enneadas”, 5, 8, 4)
„Totul pe lume-i frumos, neasemuit de frumos, pentru că-i adevărat.”
(Dostoievski, „Fraţii Karamazov”)
„A suferit totul, însă totul într-o singură clipă desăvârşită.”
(Kafka, „Jurnal”)
SUMAR
GENEZA
(, Peste Bucureştiul cu ziduri şi
Glorii”) 9 VIZIUNI
Îmbrăţişarea 15 Ninge peste Gara de Nord 18 Rătăcind prin patiserii 21 Uriaşa 25 Ierihon 28 t” Ciocnirea 31
Măreţia kitschului 33
Be-bop baby (fiindcă la noapte vei fi
A mea) 37<?
Noapte de decemvrie 41 „, La revedere 47
O motocicletă parcată sub stele 50 Pompei 52 Iluminare 54 Gipsy Queen Q2t* El însumi 64 f înserarea 6&*”* Maşinăria 68 Regele Soare
IDILE
Odată, vreodată. 83
Fata de la instrumente muzicale 86
Iarna cu tine 90
Halucinaţie cu apariţia ei în costum
De schi 93
Cântecul de dragoste al lui J. Alfred
Nobel 95
Arca lui Noe (97; -Aş vrea să fiu amicul tău 100 Lolita 102 Garofiţa 104
Pe când mă bărbieresc 106 Crima din Şoseaua Ştefan cel încetează 112
Rogers/Î2&
Ne pregătim să facem daruri 114 Marea odaliscă 117 Pis-pis 118 Doar încă o zi 120 Ecou de romanţă 125) Ascultându-1 pe Kenny Regina scrumbiilor 130 Poema chiuvetei 133
CUPRINS:
TOTUL
I 137
II 140
IV 146
V 149
VI 152
VII 155
— MOMENTE
O zi fericită din viaţa mea 161
Fereastra plină de stele 171
Mică elegie 173, La o artistă 175
Fiara 177 f Gâză 179 fZâmbesc 181 f-Când ai nevoie de dragoste 183
Adriana 184
Acum te cunosc 186
Bere şi frig 188
O zi minunata pentru peştele-banană
Cunoşti tu ţara unde înfloresc lămâii?
O vodcă la „Caraimanul” 195
Visul meu familiar 197
Pace. Şi realism 200
GENEZĂ
Peste Bucureştiul cu ziduri şi glorii
Răsăriseră sorii:
Era câte un soare de jasp şi zăpadă
Peste fiecare fantomatică stradă, Câte un soare portocaliu
Peste Grădina Icoanei şi Cişmigiu, Un soare de seu
Storcind umbre din Ateneu, Globuri de sticlă şi majolică
Peste parcajele de lângă Ţăndărică, Bile, cercuri, sfere, curburi
La Băneasa, peste păduri, Şi chiar un soare albastru
Peste o musculiţă de alabastru
Bâzâind într-un ferometal.
Şi erau şi sori de caşmir, de fistic, de Tuborg, de vulpi, de coral
Încât orice bloc din Floreasca sau Colentina
Îşi avea deasupra lumina.
Dacă te uitai mai atent, Fiecare soare era mono, bi, tri sau tetravalent, Şi între ei se iscau legături
Ca între chimicale, ca între borduri, Ca între planete, ca între zmee, Aşa că apăreau pe cer molecule gigantice: proteine, grăsimi şi uree, Aminoacizi, enzime băloase, Şi din ribozomi, membrane fosforice, sucuri, mătase
Se încropiră celulele vii.
Era ca un câmp de cămăruţe liliachii, Pe margini cu scântei electrice, pâlpâind, Iar din acest mucilaginos labirint
Se închegau ţesuturi şi zgârciuri, tendoane şi piei, Trahee de vâsc şi artere de clei, Nervii ca un copac sau ca un păianjen sau ca o meduză
Iritând pulpă, torace şi buză.
Sub stafia de jar
Ne oripila sistemul osteo-muscular
Străveziu în lumină, Iar prin interstiţii, mareele de adrenalină
Izbeau, cu flux şi reflux, în pereţi.
Şi brusc bătu inima.
Şi brusc bătu inima, brusc începură ganglionii să lumineze.
Brusc începură venele, ca nişte curcubee de orgă, Să gâlgâie şi să cânte. Brusc începu creierul să gândească.
Iar la cea dintâi dungă albastră a dimineţii
Brusc omul deschise ochii.
Sclipeau în jurul său Jupiteri şi radiosurse, Îşi îndrepta corpul într-un ocean electromagnetic, Înota în volutele minţii.
Bucurestiul era la un micron depărtare de ochiul său, Terasa de la Inter aproape că îi zgâria retina
Iar turiştii îşi aţinteau binoclurile spre albăstrimea striată
A irisului său, numai peruzea şi agată.
Răsărise ochiul albastru peste circulaţia rutieră
Ce ne mai puteam de-acuma dori?
Ce ne mai puteam dori decât ca el să ne ţină în palme, Să-i vedem enormele şanţuri digitale trăgându-ne aproape, Tot mai aproape de ochiul său.
