Evolutie spontana de Bruce H. Lipton & Steve Bhaerman volumul 2
SCHIMBAREA GĂRZII ŞI RECULTIVAREA GRĂDINII
,.“De ce n-am încexca dă aducem “Raiul pe “Pământ?
Swami Beyondananda
Există o veste proastă şi una bună. Vestea proastă: civilizaţia, aşa cum o ştim, este pe punctul de a se sfârşi. Acum, vestea cea bună: civilizaţia, aşa cum o ştim, este pe punctul de a se sfârşi.
Este adevărat că crizele aparent insurmontabile cu care ne confruntăm pot fi considerate un indiciu clar care anunţă sfârşitul iminent al civilizaţiei. însă, dincolo de agitaţia pe care o vedem la suprafaţă, există un motiv mai profund pentru care civilizaţia noastră a ajuns la final. Credinţele principale pe baza cărora ne-am construit lumea ne conduc spre propria noastră dispariţie - asta e vestea proastă.
Vestea bună este că ştiinţele de vârf au revizuit în mod drastic credinţele centrale ale paradigmei actuale. Prin definiţie, revizuirile credinţelor paradigmatice provoacă în mod inevitabil transformarea profundă a civilizaţiei pe măsură ce populaţia asimilează conştienţă nouă, favorabilă vieţii.
0 altă veste bună este că civilizaţia noastră nu este prima civilizaţie occidentală care se ridică şi apoi decade. Au mai existat trei versiuni anterioare de civilizaţie - animism, politeism şi monoteism - care au contribuit la cultura actuală a materialismului ştiinţific. Aşa că există precedent în ceea ce priveşte continuarea procesului evolutiv.
Ca în cazul oricărui organism viu, naşterea unei civilizaţii este iniţial caracterizată de o perioadă de dezvoltare, în care ideile culturale noi sunt aduse la cunoştinţa publicului larg. Pe măsură ce societea
5
se maturizează, credinţele benefice vieţii sunt canonizate şi percepute drept lege culturală, iar aceste credinţe concretizate conduc la o rigiditate a tiparelor comportamentale ale unei societăţi.
Cu timpul, credinţele fixe ale unei
societăţi precipită probleme de mediu irezolvabile. în această etapă a
ciclului de viaţă al civilizaţiei, rigiditatea culturii convenţionale se
exprimă sub forma unei rezistenţe la schimbare, chiar şi atunci când se
confruntă cu crize grave. Inflexibilitatea, într-o perioadă de răsturnări,
precipită un declin rapid al societăţii îmbătrânite.
Situaţia lumii de astăzi arată că ne aflăm în mijlocul convulsiilor unor probleme globale, ce ne ameninţă viaţa, probleme care au o legătură directă cu adevărurile incorecte ale civilizaţiei. Intrăm într-o perioadă de tranziţie între o civilizaţie care moare şi una care se luptă să se nască. Din cenuşa vechii civilizaţii se naşte una nouă - trăim povestea păsării Phoenix. în fiecare zi, din ce în ce mai mulţi oameni îşi dau seama că civilizaţia, aşa cum o ştim, se va încheia. Această concluzie nu este chiar o surpriză; o lume aflată în haos, caracterizată de crize nimicitoare, este o situaţie ce poate fi considerată drept o avertizare clară asupra unei răsturnări iminente. Acum, după ce am fost avertizaţi, suntem oare pregătiţi să facem faţă exigenţelor unei asemenea răsturnări sociale de proporţii? Poate că o întrebare mai importantă ar putea fi: „în transformarea inevitabilă a lumii noastre, vom putea, oare, să înlăturăm trauma revoluţiei şi, în schimb, să optăm pentru vindecarea globală, prin evoluţie?11
La răscruce
Ne îndreptăm grăbiţi spre cel de-al treilea tranzit prin punctul de echilibru dintre planul spiritual şi cel material. Ce ne aşteaptă
EVOL UŢIE SPONTANĂ
acolo depinde de care dintre cele două căi alternative o vom alege. Am putea alege să rămânem în aceeaşi lume familiară a dualităţilor în opoziţie, în care fundamentaiiştii religioşi şi oamenii de ştiinţă reduc- ţionişti continuă să polarizeze populaţia. Această cale va continua în mod evident să ne ducă spre aceeaşi destinaţie spre care ne îndreptăm în prezent - extincţia iminentă.
Sau, pe măsură ce ne întoarcem din nou în punctul de echilibru, este posibil să alegem rezolvarea diferenţelor noastre, căutând mai degrabă armonia, decât polaritatea. Combinând elementele anterior scizionare, într-un întreg funcţional unificat, putem să deschidem uşa, să transcendem vechile dualităţi şi să experimentăm o evoluţie care va oferi o versiune de omenire mai versatilă şi mai favorabilă vieţii.
Potenţialul din spatele unei asemenea soluţionări aparent miraculoase nu ne cade din cer. Viziunea pozitivă care susţine acest viitor probabil este conţinută în înţelepciunea oferită de paradigma fundamentală a civilizaţiei. însă nu vorbim despre înţelepciunea actualei paradigme, un sistem de credinţe cu percepţii-mit incorecte, care contribuie direct la haosul global de azi. Mai degrabă, ne referim la o nouă paradigmă fundamentală, una care se bazează pe integrarea noilor descoperiri ale ştiinţei şi a înţelepciunii spirituale străvechi. Deşi nu a fost definit încă un termen care să descrie următoarea versiune de civilizaţie, noi vom identifica noua paradigmă fundamentală drept
Ca şi în cazul paradigmelor anterioare ale civilizaţiei - animism, politeism, monoteism şi materialism ştiinţific - holismul trebuie să ofere răspunsuri acceptabile la cele trei întrebări perene, înainte de a deveni paradigma fundamentală oficială a civilizaţiei:
Cum am ajuns aici?
De ce suntem aici?
Acum că suntem aici, cum facem ce este mai bine posibil?
Cum am ajuns aici? Perspectiva holistică
Cosmologii convin asupra faptului că, înainte de apariţiei materiei, Universul era compus dintr-o matrice de energie invizibilă, nu
