Barbu Delavrancea (bibliografie pe scurt)
S-a nascut la 5 aprilie 1858. Era al noualea copil al unui carutas din marginea Bucurestilor. Invata carte la scoala din mahala,apoi la Scoala Domneasca, descrisa in "Domnul Vucea". Urmeaza liceul Sf. Sava, apoi isi da licenta in drept.
Este preocupat de pictura,muzica,publicistica.
Scrie nuvelele "Sultanica","Trubadurul","Hagi-Tudose", "Liniste","Bursierul" si altele. Este prieten cu Vlahuta, Caragiale si pictorul Nicolae Grigorescu.Din bogata sa activitate dramatica se distinge trilogia "Apus de soare", "Viforul", "Luceafarul".
Apus de soare ramane o capodopera a dramaturgiei istorice romanesti.
Barbu Delavrancea moare la Iasi in 1918.
"Bunicul"
Salcamii se scuturau si bunicul statea pe prispa si numara florile care cad si lasau un miros imbietor de ametitor. Bunicul avea plete albe si crete ca niste ciorchini de flori albe, mustatile si barba erau si ele albe ca ninsoarea cazuta proaspat. Ochii ii ramasesera blanzi si mangaietori asa cum erau odata.Auzi poarta trantindu-se si in fata lui aparura doua zgatii de copii, un baiat si o fetita rosii si bucalati care se apropiara de bunic si-i sarutara mainile spunandu-i "tata mosu".
Nici nu-l lasa de mos sa respire ca incepura sa-i puna intrebari. De ce zboara pasarile, de ce ratele din curte nu zboara si ele ca cele din vazduh si tot ei isi raspundeau singuri sub privirea calda si plina de dragoste a bunicului, care-i lua de mana urcandu-i pe cate un genunchi.Copii intrebara unde se duc cocorii si bunicul le raspunde ca in tara cocorilor asa cum si randunelele se duc in tara randunelelor. Incantati de ceea ce auzeau baiatul ii spuse bunicului ca vrea si el sa aiba aripi ca sa poata prinde o presura si un sticlete si bunicul ii spuse ca el vrea un scatiu. Si radeau fericiti in bratele bunicului.
Pe poarta intra o femeie uscativa, era mama lor si fata mosului care-l certa pe bunic ca prea ii rasfata, dar bunicul zambind pe sub mustati ii spuse sa-i bata norocul si sanatatea apoi ii saruta cu drag in crestetul capului.Incepura un nou joc impartindu-si fiecare cate un obraz, cate o mustata si incepura sa se laude ca ba a lui e mai mare ba a ei e mai frumoasa si trasera de ele fara sa observe ca ochii bunicului se umezesc dar nu spunea nimic, le zambea fericit. Nu reusira sa se impace cu al cui e mai frumos obrazul si ii dadaura bunicului cate o plama in parte fiecaruia de obraz, apoi cu ochii in lacrimi isi saruta partea lui de obraz lasand obrajii mosului rosii si calzi.