DE MÂINE NE VOM ÎNTÂLNI DIRECT ÎN COPAC
Am trăit puţin
N-am avut timp să aduc binele promis omenirii
Să ridic picioarele pe masa din faţă – da
Să ridic şi să-mi trântesc picioarele pe masa din faţă – da
Să jignesc să m-agit şi s-o iau de la capăt – da da da
Am ratat totul
Cum am găsit un prilej bun de ratat l-am ratat
Cum am dat peste o ocazie din care să mă fi salvat am pierdut-o
Am ajuns cu nebunia mea aproape de tâmpla lui Dumnezeu –
Mi-aş fi construit o muzicuţă
Din sexele tuturor femeilor pe care le-am cunoscut
Însă nu sunt scârbos „O dacă aş avea o muzicuţă
O dacă ar fi plouat suficient şi aş avea muzicuţa mea
Aş sta în şezut şi aş cânta la muzicuţă
M-aş aşeza pe bordură şi aş cânta la muzicuţa mea”
Totul e frumos când cineva strânge mesele şi pentru tine
Totul e încântător şi dulce şi ca o pudră pe nas
Când nasul ei nu străluceşte sub pudră
Portmoneul meu nu este şi portmoneul tău
Dar ne-am mai putea bucura împreună
Iar piciorul meu când te va atinge sub masă
Va fi ca şi când limba mea ţi-ar mângâia creierii
Şi-ar scoate laolaltă un sunet ciudat
Am fost nefericit şi mi-ai dat cu bicarbonat
Am fost pilit şi nenorocit şi pilit
Şi ţineam cu tot dinadinsul să mă sinucid
Şi mi-ai făcut purgaţie
Nimic nu se câştigă cu sânge
Totul se câştigă trezindu-te la 5 dimineaţa şi ducându-te la serviciu
Totul se câştigă luându-te la trântă cu mine într-o cămăruţă
Deasupra restaurantului fraţilor Kivu şi fredonându-ţi: „O dacă aş avea o muzicuţă
Dacă tu ai face parte dintr-o muzicuţă şi ai fi muzicuţa mea
M-aş pune serios pe cântat la muzicuţă
M-aş retrage-ntr-un loc şi aş cânta la muzicuţa mea”
Şi acum tu vii la mine să-mi mărturiseşti că nu mai ai bani
Păi de ce nu mai ai bani?
Pentru ce să încetezi să-mi mai porţi sentimente frumoase?
Ai văzut tu pe cineva să trăiască numai din dragostea sa?
Numai pe mine m-ai văzut
Numai eu te-am aşteptat
Temeinic şi nebărbierit şi furios
Şi puternic vascularizat
Cândva am să ajung până la restaurantul vecin
Am să mă ridic în şezut am să mă potrivesc pe genunchi şi am să ajung la restaurantul vecin.
Buzele tale ţicnite au să scoată tot conţinutul din mine
Am să-ţi dansez în ficat am să-ţi pătrund până-n bilă
Am să fac din tine o mare horă a păcii
Apăsându-te pe dinăuntru îmbrăţişându-te şi cântând: „O dacă aş avea o muzicuţă
Dacă tu ai fi o biată muzicuţă şi ai fi muzicuţa mea
M-aş înnebuni după cântat la muzicuţă
Aş fi turbat după cântat la muzicuţa mea”.
SEARA ÎN CARE COAPSELE TALE
DEBUTEAZĂ SUB DEGETELE
LUI DANIEL BĂNULESCU
Toată sfânta impotenţă – oho – degenerând cu vremea cu timpul
Într-o nemaipomenită comportare morală
Toţi aceşti îngălaţi ofuscaţi
Şi femeile lor cu care mă simt ca-n copac
Îmi iau degetele şi mi le sărută
Până când mă plictisesc ca un episcop
Mori şi frumuseţea ta ne arată fundul
Moare şi lasă despre el cinci cuvinte care continuă să zgândăre lumea
Tu n-ai aruncat niciodată la gunoi o ladă cu gunoi?
De ce te-ai mai întors de acolo?
Comportându-mă tandru
Şoptindu-ţi frumos: „ah da fericirea universală!
Dezbracă-te!”
Dezbrăcându-te şi înţelegând până la urmă
Fesele tale pline de o mare frumuseţe îngândurată
Admirându-ţi genele la care ai ajuns
Picioarele de care ai dat dovadă
Sânii pe care –ai udat şi crescut
Pântecele pe care le-ai suportat doar pentru mine
Accentuându-te
Şi constatând după douăzeci de minute
Că rămân totuşi prietenul meu cel mai bun
Că rămân o bestie o dihanie un preot
Cineva care să aibă grijă de tine şi de micile tale organe sexuale
Ce crezi tu că dragostea nu are ea metodele ei să învingă?
Crezi tu că ea este o tâmpită şi care nu-nţelege ce vrea?
Încă din clasa întâi mă-ndrăgostisem de-o fată despre care aflasem
Că are probleme cu trupul că are duşmani şi că pentru pământ sângele ei e-o caramea
Şi tot am iubit-o şi tot n-am urât-o şi tot mă întrista soarta ei
După ore am aşteptat-o la uşă şi când am zărit-o sărind şi zbătându-se –
Am pocnit-o şi eu în cap cu o legătură de chei
N-a murit este bine acum muzeografă pe lângă vreun paznic de far
Domnul acela îmi dă din când în când telefon şi conversăm despre ce mai face Yahdar „Face bine” – îmi spune târtanul
– „e isteaţă” – consimte doctorul ei „Este dulce” – îmi şopteşte pământul dar eu nu simt pentru ea decât aceeaşi legătură de chei
Cine a cântat la tine la masă a cântat şi alături
Cine a fost împuşcat s-a-ntărit
Iar cine trăieşte
A fost luat înainte şi dus într-un loc să trădeze
Prietena ta a fost şi prietena mea
Iar prietenul tău m-a îngreţoşat şi pe mine
Lumea e un loc minunat unde ne întâlnim cu prietenii
Le fumăm ţigările şi ne povestesc despre locuri grozave de 54 de kilograme
Unde s-au retras şi au plâns
Dacă ridici mâna chelneriţa o să vină la tine
Dar dacă n-o ridici – ce folos –
Fiecare avem înfundate în echipamentele noastre cel puţin două mâini
Şcolăriţa blondă este blondă
Iar şcolăriţa brunetă a devenit brunetă frecându-se de pantalonii mei
Toţi avem câte-un fix
Dacă voi ţineţi să veniţi în vizită pe la mine
Nu voi renunţa nici eu la fixul meu şi vă voi călca în picioare
O seară îngrozitoare o seară ceţoasă absurdă ticăloasă setoasă şi rea
Poveşti în care numele meu era manevrat cu tristeţe
Prietene cu picioarele moi
Şi care nu se mai puteau dezvolta
În lipsa unor exerciţii fizice urmate cu mine
Amenzi căni de plastic în care la munte beam ceaiul
Femei puse să se aranjeze sub ameninţarea unor petreceri iminente
Întâi vor face duş puţin scandal dragoste apoi din nou duş
Vor striga din tot sufletul lor „bună seara” din nemaipomenitele lor cârpe
Fiecare va primi câte o pereche de genunchi minunaţi
Se va stinge lumina
Şi viaţa cea mai interesantă din încăpere se va desfăşura la trei sferturi de metru de covor
Dacă vrei să nu suferi
Dacă vrei să te mângâi
Dacă vrei să mă rogi să-mi ating mâna
De oricare parte a trupului tău
Va fi ca şi cum am ajuta acel loc să dea un pahar peste cap
Ar fi ca şi cum ritmul l-ai prinde exact şi ai putea recita după mine: „O seară îngrozitoare o seară parşivă ceţoasă ticăloasă setoasă şi rea”
