Iubesc enorm de mult cartea aceasta !!!
Mulţimea colorată şi zgomotoasă de pe docurile din
Prince George Wharf era ca un val de aer proaspăt
pentru Amanda Todd, care părăsise atmosfera tristă şi întu-
necată a casei sale din San Antonio, Te&as. Era încîntată de
muzicalitatea limbii engleze, în amestec cu diverse dialecte,
pe care o auzea vorbindu-se în buticurile cu specific euro-
pean. în mod normal, ar fi avut destul timp să facă cumpă-
rături şi destui bani pentru a-şi satisface toate capriciile.
Dar, de trei zile, de cînd tatăl ei fusese înmormîntat, interve-
niseră tot felul de încurcături în situatia sa financiară.
9
Amanda lucrase în tipografie, la publicaţia săptămînală pa-
tronată de familia sa, dar în testamentul tatălui ei era stipu-
lat faptul că nu putea să moştenească compania decît peste
doi ani, cînd va împlini douăzeci şi cinci de ani, sau după ce se
va mărita. Harrison Todd nu prea avusese vederi moderne
cu privire la capacitatea femeilor de a se descurca în afaceri.
De fapt, el se înfuriase cumplit cînd Amanda îşi realizase vi-
sul, luîndu-şi diploma în contabilitate, dar Josh o pregătise
din timp pentru a înfrunta această situaţie.
Este vorba de Joshua Cabe Lawson, ultimul asociat al
tatălui ei, care o încurajase întotdeauna, chiar în timpul
vieţii lui Harrison şi care nici acum nu o părăsise. El îi aran-
jase călătoria la Nassau’s Opal Cay, în Bahamas, la o filială a
Companiei Lawson Learjets. Astfel, Amanda putea petrece
pe insulă o săptămînă întreagă ca să-şi „încarce bateriile“.
Tristă şi epuizată, Amanda nu-1 contrazisese. în plus,
Josh era executorul testamentar al lui Harrison, ceea ce
însemna că viitorul ei financiar se afla pentru moment în
mîinile lui. Amanda era sigură că, dacă s-ar fi opus plecării,
Josh ar fi avut o mulţime de argumente ca s-o convingă,
deoarece era dotat, ca şi ea, cu o voinţă foarte puternică. în
ciuda faptului că Josh se luptase întotdeauna pentru cauza
ei, în ultimul timp deveniseră un fel de adversari.
Lawson Company din San Antonio, Texas, era o compa-
nie puternică, care producea computere de toate formele,
mărimile si întrebuinţările. Succesul său internaţional îl
- > >
obligase pe Josh, în calitate de preşedinte, să călătorească
foarte des. Fratele lui, Brad, era vicepreşedinte al secţiei de
marketing şi avea farmecul şi carisma care-i lipseau uneori
lui Josh.
Brad şi Amanda se cunoşteau din copilărie. Deşi au urmat
la şcoli diferite, ei au absolvit acelaşi liceu particular din San
Antonio, după care Josh a fost expediat la o academie mili-
tară, unde s-a obişnuit cu o disciplină de fier. Acest lucru i-a
dat posibilitatea să preia compania tatălui său la numai
douăzeci şi patru de ani. După primul an, Josh a reuşit să
crească profitul companiei cu cincisprezece la sută. Consiliul
de conducere al companiei, deşi la început se arătase ne-
încrezător, a devenit aliatul lui Josh, dar încă nu era decis
în privinţa atitudinii pe care ar trebui s-o adopte faţă de
Brad. Amanda se simţise totdeauna ca o soră pentru Brad,
Iar sentimentele ei deveniseră şi mai profunde de la moar-
teu bflt rinului Lawson, cu zece ani în urmă. Ea se bucură
cîntf tl vfl/u pe Brad aşteptînd-o la Opal Cay, Josh fiind
ocupat cu a faccrile, ca de obicei.
- Josh nu se potoleşte, nu-i aşa ? îl întrebă Amanda pe
bărbatul înalt şi bine făcut, în timp ce se plimbau de-a lungul
docului din Nassau. îţi dai seama ce-ar face dac-ar fi în si-
tuaţia să moară de foame !
Brad chicoti. îşi îndreptă faţa spre briza călduţă şi închise
ochii.
- Asta e ! Banii reprezintă scopul vieţii lui Josh; mai
ales de cînd l-a părăsit Terri.
Amanda avea o puternică şi neplăcută amintire despre
Terri. Nu era fată rea, dar ar fi vrut pentru Josh ceva mai deo-
sebit si nu stia de ce, dar era convinsă că Terri nu era deloc o
asemenea persoană.
Se întoarse spre golf, unde erau acostate cîteva vase de
croazieră. Fusese o singură dată pe un vas de croazieră şi tot
timpul suferise de rău de mare. De atunci preferase să
călătorească cu avionul.
Amanda se opri în faţa unei tarabe cu diferite obiecte din
paie şi zîmbi fetiţei care o privea timid de lîngă bunica ei.
- Cît costă ? întrebă ea, arătînd o delicioasă pălărie din
cînepă, cu flori purpurii presărate în jurul borului larg. - Patru dolari, răspunse fetiţa.
Amanda scoase o bancnotă de cinci dolari din buzunarul
bermudelor albe şi i-o întinse.
- Nu, nu, păstrează restul, zise ea, cînd aceasta voi să-i
înapoieze un dolar bahamian colorat. - Mulţumesc, coniţă, replică fetiţa, rîzînd.
- îi răsfeţi pe neruşinaţii ăştia de vînzători, protestă
Brad. Ai deja un dulap plin cu pălării şi nici măcar nu te-ai
tocmit. - Dar ştiu cît timp îţi ia să faci o pălărie ca asta sau o
geantă. Turiştii se preocupă numai să-şi economisească banii,
dar nu-si dau seama cît de mult costă să trăieşti aici sau cît
de greu muncesc vînzătorii aceştia ca să-şi cîştige existenţa.
Eu îmi dau seama. - Ai impresia că un milion de dolari reprezintă un preţ
exagerat pentru o vilă cu vedere la plajă, nu-i aşa ? - Proprietarii bogaţi care nu locuiesc aici au fixat
preţurile băştinaşilor şi i-au dat afară de pe propriul lor
pămînt, zise ea, eschivîndu-se.
Brad se opri s-o studieze pe Amanda, privind-o prin
ochelarii de soare. Era înaltă şi subţire, iar părul lung şi ne-
gru îi ajungea pînă la talie; cu ochii ei de un verde pal, nu
era chiar o frumuseţe, dar ştia cum să se îmbrace pentru a se
pune în valoare. în plus, era caldă şi iubitoare. Dacă tatăl ei
n-ar fi fost atît de sever, Amanda, la cei douăzeci şi trei de
ani ai ei, ar fi fost probabil de mult măritată şi ar fi avut casa
plină de copii.
- Ne-a părut foarte rău cînd am auzit despre tatăl tău,
zise Brad solemn. Cred că ţi-e greu, mai ales că n-ai fraţi...
Amanda ridică din umeri.
- Tatăl meu trecea foarte rar pe-acasă pînă cînd s-a
îmbolnăvit. Şi chiar după aceea prefera să stea cu infirmiera,
nu cu mine. Ne vedeam numai cînd discutam despre planu-
rile mele şi atunci ne certam de fiecare dată. - Mi-aduc aminte, chicoti Brad. Harrison voia să te
îmbarce pe un vapor de croazieră împreună cu un nou parte-
ner de afaceri pe care îl avea, dar tu te-ai dus la colegiu să
studiezi contabilitatea.
Brusc, Amandei i se făcu frig.
- A fost prima bătălie pe care-am cîştigat-o în viaţa
mea şi încă-i mai simt cicatricele. Dar eram conştientă că,
dacă cedam, atunci n-aş mai fi reuşit niciodată să-l înving.
Eram candidata numărul unu la postul de a cincea soţie a lui
Dell Bartlett. Tremuram numai la gîndul ăsta. - Şi eu, deşi nu sînt femeie, mormăi Brad.
Ea rîse şi expresia feţei îi redeveni poznaşă şi străluci-
toare, asa cum o stia Brad în adolescentă.
7 9 » • >
Amanda nu fusese apropiată niciodată de tatăl ei, nici
măcar după moartea mamei, care-i lăsase lui Harrison o
moştenire frumuşică. în ciuda acestui tată tiranic, Amanda
» » 7
îşi păstrase de-a lungul anilor unele urme din firea ei inde-
pendentă. Dar fusese privată de multe distracţii, deoarece
Harrison Todd îşi păzise copila ca pe bijuteriile coroanei.
- Cînd rîzi, pari o fată răutăcioasă, Amanda, observă
Brad pe un ton sec. îţi aminteşti de urîcioasa aia de pisică
siameză pe care-o aveai ? - Cum aş putea s-o uit ? rîse ea. L-a-mpins pe Josh
într-un cactus cu ţepi ascuţiţi! - Şi-ai stat o jumătate de oră ca să-i scoţi spinii cu pen-
seta, la lumina lanternei, zise Brad zîmbind. Nu putea suferi
să fie atins. Nu se apropia nimeni de el în acea perioadă;
şcoala militară îl făcuse atît de distant... Numai •v**rie te-a
lăsat atunci să-i rezolvi problema. Apoi te-a coi^ d mas-
cota lui, iar acum crede că îi aparţii. - Nu-i de mine, şefule, chestia asta! zise ea zîmbind.
Am mîncat destule mere pădureţe cît a trăit tata, mi-ajunge.
Josh este prietenul meu, ca şi tine. Asta e tot.
Amanda opri o trăsură trasă de un cal care avea pe cap o
pălărie colorată de pai.
- Ne duci prin Bay Street ? întrebă ea, dînd vizitiului o
hîrtie de zece dolari. - Mai întrebaţi ? răspunse omul, adresîndu-i un zîmbet
de un alb strălucitor. Poftiţi la bord !
Amanda şi Brad urcară în trăsurică, în timp ce vizitiul îşi
îndemna calul. Treceau pe lîngă clădiri din secolul al opt-
sprezecelea, a căror arhitectonică îţi oprea respiraţia, dar şi
pe lîngă bănci şi hoteluri moderne, cu multe etaje.
- Cum e la slujbă ?
- Crimă ! exclamă ea. După cum ştii, Todd Gazette era
proprietatea mamei, dar tata a folosit-o drept garanţie pentru
un împrumut. Cu aceşti bani a cumpărat acţiuni, dar a dat
greş. Nu avea deloc simţul afacerilor. Josh zice că are o po-
liţă de asigurare cu care va achita totul; eu n-am nici un
cuvînt de spus în această problemă, pînă nu fac douăzeci şi
cinci de ani sau pînă mă mărit.
Se încruntă, gîndindu-se cît de prost decurgea afacerea
ei. Ar fi vrut să-i spună lui Josh părerea ei, dar el fusese atît
de ocupat, încît nu-1 prinsese nici măcar la telefon. Amanda
acceptase să facă această călătorie nu pentru că ar fi avut ne-
voie de relaxare, ci pentru că avea ocazia să vorbească cu
Josh. Voia să-l facă să înţeleagă că riscă să-şi piardă moşte-
nirea dacă nu-i cedează o parte din controlul asupra ziarului.
- Tatăl tău ar fi trebuit să-l asculte pe Josh şi să nu
cumpere acţiunile alea, sublinie Brad. Josh îl avertizase că
pentru început nu era indicat să investească în compania ae-
riană. - Ştiu asta. Chiar dacă tata respecta simţul afacerilor al
lui Josh, atunci tot nu l-ar fi ascultat.
Amanda zări un gard viu de iasomie albă şi se extazie
cînd îi simţi mirosul încîntător.
y
- De fapt, nu prea avea ce pierde, continuă ea. Josh îi
salvase o bună parte din investiţii, numai că tata datora fie-
care bănuţ pe care-1 avea. Trăia numai din împrumuturi. - Si-acum esti nemultumită că te-a lăsat în situatia asta
y y y y
neclară.
- Bineînţeles că sînt, replică ea. Dar, dacă pierd vremea
gîndindu-mă la asta, nu rezolv nimic. Am totuşi o vilişoară
drăguţă la San Antonio şi o slujbă sigură. Cel puţin, adăugă
cu un zîmbet trist, cît va mai rezista ziarul. Zilele astea n-a
mers prea bine.
Brad se abţinu să facă vreun comentariu.
- N-am fost în stare să dau o şansă acestui ziar, mur-
mură ea pentru sine. Sînt convinsă c-ar ieşi ceva din el. - Josh este de părere că nu merită, remarcă Brad. El ar
prefera să închidă tipografia şi să-l desfiinţeze. - Dar se înşală! zise ea plină de patimă. Este numai
prost administrat! Este doar...
El îşi ridică mîna, cu unghiile foarte îngrijite.
- Opreşte-te ! Am venit aici să ne bucurăm de peisaj şi
de aerul ăsta minunat. închise ochii şi respiră adînc. Uite,
încearcă să simţi briza mării, e atît de reconfortant. Toţi banii
din lume nu valorează cît aerul curat şi acest pămînt plin de
viaţă. - Nu te pot contrazice, îl aprobă Amanda.
- Asta da viaţă î murmură Brad complet relaxat. Nisip,
soare şi o companie deosebit de plăcută. Mai dă-le dracului
de afaceri. - Dacă te-ar auzi frate-tău, te-ar concedia.
- Josh şi cu mine sîntem singurii care-am rămas din fa-
milia Lawson, aşa că n-ar putea s-o facă, chiar dac-ar vrea.
Fără să mai vorbim de faptul că sînt un geniu în marketing. - Şi eşti şi foarte modest, glumi ea. Eu muncesc, nu sînt
ca tine un pierde-vară care are totul de-a gata.
Brad încercă să-i atingă pălăria, dar ea se feri rîzînd. Apoi
se întinse, mlădioasă, relaxîndu-se şi lăsîndu-se cuprinsă de
atmosfera minunată si calmă din Nassau.
y
Tîrziu, după-amiază, Ted Balmain ajunse la şalupa din
port. Dacă Josh Lawson avea nevoie de un om bun la toate,
atunci Ted era acela. Fiind indispensabil ca valet, body-
guard şi organizator, înaltul şi oacheşul texan avea de fapt
funcţia de supraveghetor în Opal Cay, una din cele şapte
sute de insule ale lanţului bahamian.
>
- Ted, o să ţi se-nfunde şi ţie într-o bună zi, zise Brad
în timp ce o ajuta pe Amanda să se suie pe punte. - Asta-i spun şi eu mereu lui Josh, aprobă Ted în
glumă. Desfăcu frînghia din jurul pilonului şi porni motorul.
Ţineţi-vă bine, am chef să merg cu viteză. - O să vomit! îl ameninţă Amanda.
Ted îi aruncă o privire dojenitoare.
- Lăsaţi stomacu-n pace, îi spuse el lui Brad. De fapt,
în adîncul sufletului ei, Amanda va fi întotdeauna legată de
pămînt. - De-asta am şi fost la Nassau. Cînd cutreieri străzile
toată ziua, uiţi că de fapt te afli pe insulă. - A fost minunat, recunoscu ea. Mulţumesc, Brad.
- Plăcerea a fost de partea mea, încrezuto ! N-am avut
eu grijă de tine întotdeauna ? - Da, ca de obicei, zise ea, privindu-1 cu căldură.
- S-a-ntors Josh, observă Ted, în timp ce încerca să iasă
din golf.
Inima Amandei începu să bată mai repede. Josh era atît
de activ şi plin de viaţă, încît numai simpla lui prezenţă o
înviora. Putea s-o întristeze teribil spunîndu-i cuvinte grele,
pentru ca două minute mai tîrziu, s-o facă să rîdă.
Josh era de fapt fratele mai mare al amîndurora, şi-al lui
Brad, şi-al Amandei. Pentru restul lumii el era „Domnul
Lawson“, omul care primea oameni de afaceri şi diplomaţi
pe iahtul său sau în vila sa din San Antonio sau la Opal Cay.
Era dotat cu simţul afacerilor, la fel ca marii magnaţi ai fi-
nanţelor de pe Wall Street, şi era multimilionar, deoarece
ştia să rişte, ceea ce oamenii slabi ar fi evitat. Uneori trecea
peste limitele morale, dar Amanda era singura persoană care
îndrăznea să-şi exprime dezaprobarea în asemenea ocazii. în
timp ce Harrison Todd o ferise de multe probleme, Josh, din
contră, o încurajase pe Amanda să-şi apere propriile convin-
geri. Tatăl ei fusese cel mai fericit om atunci cînd ea luptase
din răsputeri împotriva lui, iar acum Josh trebuia să suporte
consecinţele firii ei bătăioase.
- în ce stare de spirit se află ? întrebă Brad.
- A adus cu el o grămadă de oameni.
Brad oftă din greu :
- Ca să se apere, îi spuse Amandei, rînjind.
- Te-ai gîndit tu bine ! Mă bucur că-şi dă seama cît de
periculoasă sînt. - Dar nu mă refeream la tine, zise Brad, care ştia că
Josh nu fuge niciodată din faţa adversarului, oricare-ar fi
acela. - Sper că voi doi n-aţi organizat un complot împotriva
lui Josh, spuse Ted, pentru că spumega de furie cînd a coborît
din avion. încearcă să-şi vîndă noile computere unui arab
care-i face zile negre. Să fiu în locul vostru, n-aş spune nimic
care l-ar putea supăra.
Amanda se gîndi la tipografia ei, iar Brad îşi aminti de
ultimele datorii la jocurile de noroc.
Amanda îi aruncă o privire lui Brad şi se încruntă cînd îi
observă expresia vinovată. îl întrebă apăsat:
- Brad, ai fost la cazino cumva ?
- Nu, răspunse el repede, fără s-o privească în ochi.
Dar ea mi-1 crezu. Brad nu ştia să mintă şi pe deasupra
era pasionat de jocuri. îl văzuse în febra jocului; ar fi fost în
stare să cheltuiască oricît, numai să continue. Josh încerca
de luni de zile să-l vindece de acest viciu. Dar Brad nu admi-
tea că această pasiune este periculoasă, în ciuda faptului că
pierduse mii de dolari la o simplă mişcare a ruletei sau prin
întoarcerea unei cărţi de joc.
Amanda privea spre insuliţă, unde, în garajul etajat, era
parcat Lincoln-ul gri al lui Josh, lîngă alte trei maşini de lux.
Două şalupe erau ancorate lîngă digul care ducea spre casa
albă din piatră. în jurul casei crescuseră multe soiuri de ar-
buşti înfloriţi. Opal Cay avea cablu pentru televiziunea prin
satelit, era conectat la reţeaua internaţională de telefon şi
fax, avea un sistem de computere cu sursă proprie de energie
electrică şi cămările îi erau întotdeauna pline. Chiar Amanda,
obişnuită cu bogăţia, nu-şi amintea să fi văzut vreodată un
loc comparabil cu această proprietate din insulă a lui Josh.
- Nu-i asa că-i minunat ? întrebă ea.
- Nu-i aşa că-i scump ? glumi Brad.
Ea îi aruncă o privire peste umăr, dîndu-şi într-o parte
părul răvăşit de vînt şi zîmbi.
- Esti cinic.
y
El ridică din umeri.
- Poate că sînt. Dar şi Josh ia şi pielea de pe mine. Se
aplecă spre parîma şalupei şi-i spuse lui Ted : - împinge-o puţin spre pilon, s-o pot lega.
Amanda se simţea stînjenită de felul în care era îmbră-
cată : în bermude, cu o bluziţă simplă, gri, şi sandale. Brad,
cel puţin, purta o pereche de pantaloni albi şi o cămaşă ele-
gantă, dar nici unul nu avea haine potrivite pentru a putea
apărea printre musafirii lui Josh. Amanda reuşi să vadă capul
blond al lui Josh deasupra mulţimii de bărbaţi în costume
elegante şi de femei în rochii de gală şi dispăru pe scări,
grăbită să se schimbe. Oricine avea privilegiul să primească
o invitaţie pe această insulă, trebuia să participe la toate pe-
trecerile şi eventualele întîlniri de afaceri.
- Ai observat soţiile arabului ? şopti Brad, în timp ce
urcau în grabă scările. - Cîte are ? se interesă ea.
- Două. Nu te îmbrăca prea sexy, o avertiză el rîzînd cu
subînţeles, ca să nu ajungi cumva numărul trei. - Ar da-n primire imediat cu mine, replică ea
răutăcioasă. Eu am de gînd să devin un gigant în carne şi
oase şi nu o soţie uzată.
Brad izbucni în rîs, dar Amanda intrase deja în cameră şi
închisese usa în urma ei.
Zgomotul vocilor şi amestecul mirosurilor de parfum
şi apă de colonie îi produseră Amandei o puternică
durere de cap. Ea coborîse la petrecere mult înaintea lui
Brad, care apăruse cu o privire îngrijorată şi se îndreptase
direct spre bar.
Amanda purta o garnitură de bijuterii din argint cu stra-
suri şi pantofi eleganţi şi arborase zîmbetul ei cel mai festiv
pentru selecta elită din grupul oamenilor de afaceri cu care
colabora Josh. Dintre aceştia, pe Josh îl interesau cei doi
arabi care ar fi putut să-i pună pe picioare în Arabia Saudită
o afacere cu noile lui computere. Nici chiar puterea de
convingere a lui Brad nu-i urnise pe cei doi, aşa că Josh îi in-
vită la un dineu la Opal Cay, împreună cu bancherii săi şi cu
doi dintre directorii executivi ai companiei. Astfel reuşise să
creeze un cadru mult mai propice pentru a discuta şi a
încheia tranzacţia. Dar ospitalitatea lui Josh nu părea să dea
roade; ochii negri ai arabului rămîneau în continuare atît de
reci, încît o uimiră chiar şi pe Amanda.
Cînd Amanda coborî scările, Josh înclină capul spre ea,
dar toată atenţia lui era acaparată de cele două potenţiale
victime.
Amanda se simţi oarecum neglijată, sentiment care-i ac-
centuă durerea de cap. Deoarece aproape îl venera, Josh ar
fi putut s-o rănească, cum nimeni niciodată n-ar fi reuşit.
Dar, oricum, de-a lungul anilor, ea îi ascunsese lui Josh acest
sentiment.
Ea observă musafirii examinînd casa cu priviri pline de
invidie. Vila din piatră, albă şi enormă, cu crîngul din jur
plin de salcîmi, de bumbac mătăsos şi de struguri de mare,
oferea într-adevăr o privelişte minunată, dovadă concretă a
reuşitei lui Josh în afaceri. Compania Lawson avea filiale în
toate marile oraşe din America şi se infiltra treptat în Europa
şi-n Orientul Mijlociu. Anul acesta Josh voia să introducă o
nouă generaţie de computere în ofertele Lawson. Compania
lui se bucura de succes la public şi era menţionată pe listele
bursei newyorkeze. Cu toate că avea acţionari şi mai mulţi
directori generali, Josh conducea singur acest colos cu direc-
tori executivi la fiecare filială, care-i prezentau numai lui ra-
poartele de activitate.
îşi conducea afacerea cu aroganţa şi răceala unui coman-
dant de armată. Angajaţii aveau faţă de el un sentiment de
respect amestecat cu teamă, ca dealtfel şi Amanda. Şi asta
aproape tot timpul.
La începutul colaborării lui Josh cu tatăl Amandei, Harrison
era cel care stabilea afacerile şi oamenii de legătură. Dar, în
ultimii ani, Joshua reuşise să obţină un control aproape
total. Acest lucru îl supăra foarte tare pe Harrison, care nu
concepea să fie subordonat unui om mai tînăr decît el. De
aceea, încercase mereu să se rupă de Lawson Company.
Urmările acestor încercări fuseseră dezastruoase, cul-
minînd cu faptul că Amanda moştenise numai patruzeci şi
nouă la sută din acţiunile ziarului, deţinute de familia
mamei sale de o sută de ani. înainte de a muri, la naşterea
7 *
copilei, mama Amandei îi încredinţase lui Harrison Todd
controlul părţii care urma să fie moştenită de fiica lor, dar
acum Joshua preluase această sarcină. Amanda era
conştientă că va trebui să lupte cu Josh, pentru a-1 convinge
să-i cedeze controlul asupra afacerii. Mai ştia că Josh nu
obişnuia să joace întotdeauna cinstit, dar credea că, datorită
prieteniei care-i lega, va face o excepţie. Cînd tatăl ei trăia,
nu exista nici o speranţă ca Amanda să poată conduce
compania, dar acum Josh trebuia să înţeleagă că lucrurile s-au
schimbat. în plus, Gazette reprezenta singura rază de lumină
în viaţa ei. Urma să piardă şi casa în care se născuse, pentru
că tatăl ei o ipotecase, iar asigurarea care-i salvase ziarul nu
putuse să-i salveze şi casa. Amanda se mutase deja într-o
vilişoară care era cu adevărat proprietatea ei.
Cu siguranţă că Josh o va ajuta să păstreze controlul asupra
ziarului, avînd în vedere faptul că trecuse prin atîtea
încercări în ultima vreme. Amanda avea ătîta nevoie să
rămînă cu această moştenire de familie...
îşi dădu pe spate părul lung şi negru, care-i căzu pe umerii
goi. Deşi era virgină la cei douăzeci şi trei de ani ai ei,
cîteodată se simţea cuprinsă de senzualitate. Şi asta mai ales
atunci cînd se afla în apropierea lui Josh.
Amanda se îndreptă spre hol, legănînd între degetele ei
fine paharul de cristal cu picior. Ascunsă într-o nişă intimă,
singură, în spatele unei frunze de palmier, îl privea pe Josh
care întreţinea atmosfera în imensa sufragerie. Sunetul unor
paşi care se apropiau o scoaseră din visare.
- Domnul Lawson m-a trimis să vă întreb dacă aveţi
nevoie de ceva, i se adresă, zîmbind, Ted Balmain. - Nu, mulţumesc, răspunse ea ridicînd capul şi
zîmbind. Am un lung antrenament; în liceu mi-am petrecut
multă vreme stînd pe holul din spatele biroului directorului. - Nu cred c-ai făcut tu asta, chicoti el.
- Vorbeam întruna în timpul orelor. Sau aşa aveau ei
impresia.
Aruncă o privire peste umărul lui Ted şi-l zări pe Brad,
care încerca să cucerească o tînără arabă.
- Ted, ştii cum procedează mahomedanii cînd seduc fe-
tele ? - Păi, ăă.... îngăimă Ted, înghiţind în sec.
- Cred că sînt în stare să-şi taie bucăţi din propriul
trup, continuă ea. Ar trebui să-l iei deoparte pe Brad şi să-i
reîmprospătezi memoria. - O să fac tot ce pot, dar de obicei femeile îl plac, mur-
mură el. - Păi, e bărbat frumos, bogat şi bun. De ce nu l-ar iubi ?
rîse ea.
Ted nu-i mai reaminti că Brad trecuse prin două procese
de paternitate foarte neplăcute.
- Am să-l educ, promise el. Sper să se termine mai re-
pede petrecerea asta. Lucrăm de mai multe săptămîni să
încheiem afacerea asta cu computere cu Orientul Mijlociu,
iar azi urmau să se pună la punct ultimele detalii. Dar, din
nefericire pentru noi, n-au fost de acord să discutăm la
Nassau, deoarece mureau de curiozitate să vadă casa. Asa că
7 *
Josh n-a prea avut de ales; cred că ţie îţi este destul de greu
să vezi atîta lume, în situaţia ta actuală.
- Ei, mă gîndeam eu că aici voi găsi o mulţime de oa-
meni. Doar aşa se întîmplă de obicei, nu ? întrebă ea cu deli-
cateţe. Josh e înconjurat întotdeauna de oameni de afaceri. - La banii lui, cine n-ar fi ? remarcă Ted, chicotind. Ca
să te menţii la un asemenea nivel, trebuie să te sacrifici. Şi
cred că nu mai trebuie să-ţi spun cîţi oameni depind de sol-
vabilitatea acestei companii. - Nu, aprobă ea. Nu uita, şi eu sînt aici un musafir oa-
recare şi nu mă aştept la un regim special. - Da, dar tu ţi-ai pierdut tatăl de curînd.
- Ted, eu îmi pierdusem tatăl cu mult timp înainte ca
el să moară, zise ea, cu nostalgie în glas. Nici măcar nu sînt
sigură că a ocupat vreodată primul loc în inima mea. Dar
ştiu că fără Josh, viaţa mea ar fi fost insuportabilă. Cînd tata
strîmba din nas în faţa dorinţelor mele, Josh era singurul
meu aliat. - Josh ţine foarte mult la tine, admise Ted, privind
peste umăr. Cred că n-or să mai stea mult, spuse el. După asta,
vom petrece o zi întreagă în pace şi linişte. Adică tu, adăugă el,
strîmbîndu-se. Pentru că Josh are o întîlnire mîine la Nassau
şi poimîine în Jamaica. - Ar trebui să aibă mai mulţi împuterniciţi, zise ea
gînditoare. - Nu-şi poate permite, la valoarea lui. Tatăl lui făcea
aşa, dar el era un fel de play-boy; era gata să piardă afacerea. - Balmain ! o voce nerăbdătoare străbătu holul.
Era profundă şi poruncitoare, aspră, autoritară şi uşor
tărăgănată, trădînd accentul texan.
- Vin acum, Josh! răspunse Ted înroşindu-se uşor,
deoarece întîrziase cam miilt. - Mai bine du-te, murmură Amanda. îţi mulţumesc
pentru grijă, dar să ştii că mă simt bine. Vreau să mă plimb
pe plajă cîteva minute; n-aş vrea să par nerecunoscătoare,
dar am nevoie de puţină linişte. Se aplecă să privească fe-
meile elegante şi pline de bijuterii. - Unele miros ca şi cum soţii lor şi-ar cîştiga existenţa
vînzînd parfumuri, adăugă ea.
Ted rîse politicos, dar ezită să plece.
- Josh n-ar fi de acord să ieşi singură.
Ea se ridică, înaltă şi elegantă.
- Da, ştiu asta, zîmbi ştrengăreşte. Dar plec oricum. Pa !
Amanda se îndreptă spre uşa din faţă, încercînd să ignore
sunetele, zgomotul şi mirosurile. Ted se strîmbă, gîndindu-se
ce-o să păţească pentru că a lăsat-o să plece. Cu inima cît un
purice, se întoarse lîngă şeful său.
- De ce-ai stat.atît ? îl întrebă tăios un bărbat blond si
>
elegant. Ochii lui întunecaţi erau încadraţi într-un chip
bronzat, care părea sculptat şi care amintea de o statuie gre-
cească.
- Amanda dorea să stea de vorbă, zise Ted şovăielnic.
Cred că se simte singură...
Joshua Cabe Lawson privi nerăbdător către oamenii de
afaceri din Orientul Mijlociu şi soţiile lor, îmbrăcate cu ro-
chii scumpe, care glumeau, se distrau şi beau cea mai bună
şampanie franţuzească. Ar fi vrut să scape de mulţi dintre ei,
pentru ca Amanda să se poată simţi bine. Era conştient că ea
trecea printr-o perioadă dificilă, de aceea insistase să o aducă
aici. Spera că în acest fel o va ajuta să iasă din şocul provocat
de moartea tatălui său şi de neplăcuta situaţie financiară în
care se afla. Dar lucrurile nu prea mergeau aşa cum
prevăzuse el; era sufocat de tot felul de afaceri, care tocmai
acum se îngrămădiseră pe capul lui, şi-i era absolut imposibil să
le amîne.
- Aproape am terminat, îi spuse el lui Ted. Spune-i că
vin peste zece minute. - Păi, mi-a spus că vrea să facă o plimbare pe plajă. Are
migrenă. - Sînt sigur că datorită zgomotului. îşi aprinse o ţigară
şi trase un fum, trădîndu-şi iritarea ; lumina candelabrului se
reflecta în părul lui blond, care strălucea ca aurul.
Era înalt, chiar foarte înalt, cu musculatura bine dezvol-
tată, care-i dădea un aspect de om puternic, ca şi cum ar fi
obişnuit să facă zilnic gimnastică, cîteva ore bune.
Se încruntă şi sprîncenele de un blond închis i se îmbi-
nară ; avea impresia că nu stătuse nici cinci minute cu musa-
firii de cînd sosise Amanda. Nu-i era teamă de reproşuri; ea
nu se plîngea niciodată. Deşi foarte inteligentă, era femeia
cea mai puţin pretenţioasă pe care-o cunoştea. Cu toate as-
tea, Josh se simţea cumva vinovat.
- Strînge sticlele cu lichior, îi spuse lui Ted. Şi smulge-1
pe Brad din fascinaţia de care s-a lăsat cuprins în colţul ăla.
Spune-i că vreau să-i vorbesc. Acum !
Ted îi şopti ceva lui Brad, care se scuză faţă de partenera
sa şi plecă spre fratele său.
Cei doi fraţi nu semănau deloc; unul era blond, avea pie-
lea măslinie şi era bine făcut, iar celălalt era puţin mai scund
şi avea părul castaniu. Dar amîndoi aveau ochii negri şi trup
atletic.
Brad zîmbi şi ridică mîna, înainte ca Josh să scoată vreun
cuvînt.
- Ştiu că risc să exagerez, dar nu-i aşa că seamănă cu o
farfuriuţă ? Vorbeşte franţuzeşte, îi place să alerge caii arabi
ai tatălui ei si crede că Allah a creat bărbaţii ca să
stăpînească totul în lume, zise Brad mişcînd din sprîncene.
Josh se amuză, dar numai cîteva clipe, după care-i spuse:
- Vezi că e logodită cu unul din familia Rothschild, iar
tatăl ei deţine o armată !
Brad ridică din umeri.
- Nu-mi pasă ! Dar de ce m-ai chemat ?
- Ameţeşte-1 pe ăla î zise el, arătînd spre şeicul chel cu
care discutase toată ziua. Spune-i că nu mă răzgîndesc —
ăsta-i preţul şi gata. Ori e de acord, ori pleacă acasă să
şteargă praful de pe cămilele lui. Nu mai am timp să mă toc-
mesc ! - Eşti convins ? întrebă Brad. Ştii că deţine o impor-
tantă piaţă de desfacere. - Ştiu. Dar şi el are nevoie de mine, iar eu n-am de gînd
să renunţ la profitul meu. Aminteşte-i că există şi alte pieţe
care mi se pot deschide.
Brad chicoti. îi plăcea foarte mult să-şi vadă fratele în
acţiune.
- Am să-i comunic dorinţele tale. Mai ai să-mi spui ceva ?
- Da. M-a căutat Get Morrison la telefon. Spune-i să-mi
trimită prin fax, la miezul nopţii, preţul estimativ al ultimei
operaţiuni a lui Anders în Montego Bay. Nu mă interesează
dacă nu are informaţii, îl întrerupse pe Brad, care începuse
să vorbească. Pînă la noapte trebuie să le obţină. - Am înţeles, zise Brad, oftînd. Gîndurile îi erau la un
telefon pe care-1 dăduse înainte de a coborî la petrecere. Era
foarte îngrijorat, dar nu putea să mărturisească nimic frate-
lui său. Oricum, nu încă. Se strădui să fie atent la ce-i spune
Josh. Acesta îi văzu expresia feţei şi i-o interpretă greşit. îşi
îngustă privirea întunecată şi zîmbi sardonic: - Te gîndeşti că mă comport ca un tiran, nu-i aşa, Brad ?
Dar e mai bine să laşi afacerile pe mîna piraţilor; şi noi
avem doi printre strămoşii noştri. Taie şi spînzură — asta e
singura cale posibilă. - Da, atîta timp cît eşti sigur că adversarul nu şi-a luat
armura. - Punct ochit, punct lovit. Mă duc pe plajă, după Amanda.
Cum se simte ? - Nu arată nimic, ca de obicei, zise Brad. Dar suferă.
Harrison nu prea era om de afaceri şi cu atît mai puţin tată.
Totuşi, sîngele apă nu se face. - Poate că ea plînge de fapt după ceea ce Harrison n-a
putut să-i ofere niciodată — dragostea părintească. - Cînd o să am copii, zise Brad cu hotărîre, nu ştiu dacă
le voi oferi mare lucru, dar dragoste le voi da cu siguranţă.
Josh se întoarse brusc.
- Mă duc pe plajă.
Dădu din cap politicos spre arabul chel şi ieşi.
Lumina lunii se oglindea pe suprafaţa liniştită a apei,
lîngă nisipul alb. Amanda stătea pe ţărm, cu pantofii în
mînă, cu părul unduindu-se în adierea brizei. în aerul nopţii
se simţeau, amestecate, miresmele florilor.
Din cauza zgomotului făcut de valuri, nu-1 auzi apropiin-
du-se; îl văzu deodată lîngă ea. Amanda îşi ridică ochii ei
verzi şi-i învălui rapid, dar lacom, silueta înaltă, puternică.
Cămaşa albă, elegantă, îl făcea să pară şi mai bronzat. îl cu-
noştea dintotdeauna şi-l admirase de-a lungul anilor, în co-
pilăria ei tristă. Cînd el era deja introdus în viaţa publică şi
începuse să se lanseze în afaceri, ea stătea acasă, ducînd o
viaţă severă. Numai gîndul la Josh o făcuse să reziste. El
nu stia acest lucru, acesta era secretul ei.
» 7
- Iartă-mă că am fugit aşa, zise ea, simţind nevoia să se
scuze pentru purtarea ei nepoliticoasă. El se purtase atît de
frumos, iar ea se simţea nerecunoscătoare. Am o migrenă
cumplită. - Nu trebuie să te scuzi. Şi eu urăsc nenorocitul ăsta de
zgomot, dar era inevitabil. Vor pleca în curînd, într-un fel
sau altul, zise el privind-o. De ce-ai stat atît de vorbă cu Ted ?
Din cauza lui ai ieşit ?
Ea îl privi fără nici o expresie.
- Cum adică ?
- A făcut ceva ce te-a deranjat ? întrebă el nerăbdător.
Cîteodată vorbeşte-n plus.
Ea rîse, deşi nu se simţea prea bine.
- Mă îndoiesc că asa face. Tu îti dai seama cît de mult
- >
îţi intimidezi angajaţii ?
El ridică o sprinceană şi zîmbi.
- Numai cu tine nu-mi reuşeşte.
- Ha ! Ha ! Atunci de ce crezi că mă aflu aici ?
Josh ridică din umeri.
- Aveai nevoie de odihnă. Mirri n-a reuşit să te
convingă să părăseşti oraşul, aşa că m-a sunat pe mine, zise
el, mijindu-şi ochii. E o foarte bună prietenă. Nu-i pot
înţelege gustul sălbatic pentru îmbrăcăminte, dar îmi place.
Amanda zîmbi.
- Şi mie. Se întinse leneş, simţindu-se în siguranţă
lîngă Josh, ca de obicei. îmi place mult aici.
Părea liniştită, ceea ce pe Josh îl făcu să se relaxeze. Se
întoarse spre mare şi mîna sa cu degete lungi căută în buzunar
după un trabuc.
- Pentru priveliştea asta am cumpărat Opal Cay, re-
marcă el. Pentru cea mai frumoasă plajă şi cel mai frumos
cer din această parte a insulelor.
Amanda îl aprobă. în depărtare se vedea clar conturul
negru al copacilor de pe insula vecină, precum şi luminile
colorate, de neon, ale cazinoului construit acolo şi care era
tot proprietatea lui; de aceea îi plăcea să-l privească noap-
tea. Luminile străluceau în întunericul dens care acaparase
orizontul, cu toate că în timpul zilei cazinoul de-abia se
zărea.
- îmi plac copacii şi apusurile de soare, remarcă ea.
- îmi place gustul banilor pe care-i cîştig, zise el gîndi-
tor, privind-o. - Eşti complet corupt, Josh !
- îmi place să te văd prinzînd momeala, rîse el, iar ochii
negri zăboviră admirativ pe rochia ei lungă, argintie, dintr-un
material moale, strînsă în talie cu o curea îngustă. N-ar fi
trebuit să te îmbraci aşa pentru mulţimea asta sofisticată, o
avertiză el. Acum îmi dau seama de ce s-a întors Ted asa
*
tîrziu...
- Dar e o rochie foarte modestă, în comparaţie cu cea
pe care o purta femeia cu părul roşu, ripostă ea, cu toate că
era plăcut surprinsă de observaţiile lui. Simţea nevoia să-l
impresioneze, să-l facă să remarce că nu mai e copil, că a
devenit femeie. - Cea cu părul roşu e o tîrfă.
- Atunci de ce-ai invitat-o ?
El ridică din umeri.
- Unul dintre şeici a plăcut-o şi mi-a spus asta în drum
spre casă. Mi-am dat seama că nu fac rău dacă-i dau posibili-
tatea s-o aibă lîngă el. - Dar e dezgustător, spuse ea supărată.
Expresia lui deveni îngăduitoare şi uşor răutăcioasă.
- Nu, n-ai dreptate. Aşa se fac afacerile, zise, ridicînd o
sprinceană. N-ai grijă, n-o să doarmă aici la noapte, adăugă
sigur pe sine şi zîmbi.
Amanda se îmbujoră, bucurîndu-se că întunericul o
ascundea.
- De ce-mi dai mereu camera de lîngă cea a musafirului
cel mai important ? Ultimul cuplu de acest gen pe care l-ai adus
m-a ţinut trează toată noaptea. Era tot una cu părul roşu,
care ţipa, spuse Amanda şoptit. - Şi asta-ţi trezeşte amintiri, nu ?
Fu surprinsă că Josh aduse în discuţie acest subiect.
Timp de opt ani nu vorbiseră niciodată despre asta. Amanda
îşi schimbă poziţia, ca el să nu-i poată vedea faţa.
- Nu vrei să-mi răspunzi ? o întrebă.
- Nu e nimic de spus. S-a petrecut cu mult timp în
urmă.
El trase din trabucul fumegînd, al cărui vîrf deveni de un
portocaliu incandescent.
- Terri şi cu mine ne... mă rog, ne distram atunci,
Amanda. Nu ne-am închipuit că ne-ai putea vedea. - Nici nu v-am văzut, replică ea repede. încercă să-şi
alunge din memorie amintirea stîrnită de Josh, dar fu impo-
sibil să nu revadă trupul lui gol suprapus peste silueta încor-
dată a lui Terri.
Amanda privi în depărtare; începuse să tremure. Multă
vreme fusese urmărită de imaginea mîinilor lui mari crispate
pe coapsele lui Terrt şi de felul cum o smucea spre el, într-un
ritm rapid. Iar atunci cînd Terri ţipase, cuprinsă de convulsii,
Amanda fusese scîrbită şi înspăimîntată.
încetă să se mai gîndească la asta. Se întoarse şi o luă de-a
lungul ţărmului. Avea o senzaţie ciudată, îşi simţea trupul
arzînd.
- Ştiu cît de traumatizant a fost pentru tine, zise el
încet, păşind în spatele ei. Poate că trebuia să discutăm despre
asta chiar atunci, dar la cincisprezece ani erai destul de
naivă.
Amanda îşi încrucişă braţele la piept, străduindu-se să
uite expresia feţei lui în momentul cînd simţise plăcerea
maximă. în viaţa ei nu mai văzuse ceva asemănător.
- Nu e nevoie să-mi explici nimic, Josh, murmură ea
chinuit, întorcînd capul. Acum înţeleg ce se întîmplă.
El trase brusc aer în piept şi îşi înfipse o mînă în buzu-
nar.
- Foarte bine, zise el supărat. O să ne ascundem în
continuare după deget, aşa cum facem de opt ani. Eu voiam
să clarificăm lucrurile o dată pentru totdeauna ; dacă tu ai adus
vorba despre foştii mei musafiri care făceau dragoste, am
crezut că acum ar fi momentul. Dar îmi dau seama că în
ultimul timp ai văzut multe lucruri urîte şi nu mai e nevoie
să-ţi trezesc şi eu amintiri supărătoare.
Ea se opri şi se întoarse spre el, privindu-1 posomorită.
- Tata m-a protejat atît de bine, începu ea rar, încît...
niciodată n-am văzut măcar un bărbat gol. - Tatăl tău te-a păzit al dracului de bine, zise el.
Amanda îşi ridică părul de pe faţa îmbujorată, fără să-l
privească. îşi simţea trupul fierbinte. Şi în acelaşi timp rece
şi umed. Vibrînd de senzaţii pe care nu le putea înţelege.
Josh se opri în faţa ei, întinse mîinile şi-i atinse umerii. îi
mîngîie carnea fierbinte, făcînd-o să-şi ţină respiraţia. Era
atingerea cea mai senzuală din cîte simţise vreodată şi nu-şi
putu ascunde reacţia.
Ochii lui întunecaţi alunecară pe rochia ei subţire şi se
opriră pe sînii mici şi obraznici care trădau simţurile Amandei.
Respiraţia ei întretăiată şi unduirea trupului minunat îi spu-
neau lui Josh lucruri pe care poate că nu voia încă să le vadă.
- Eşti vulnerabilă, observă el sec. Noaptea asta, neca-
zurile prin care ai trecut în ultima săptămînă, petrecerea de
astă-seară... sau poate chiar amintirile noastre comune te-au
făcut să te crispezi. - Da, admise ea, în timp ce cu ochii larg deschişi îi căută
privirea în raza de lumină ce venea dinspre casă.
îi urmări cu degetele curbura vibrîndă a gîtului şi coborî
pînă atinse conturul delicat al claviculei. Ea îşi opri respi-
raţia, dar nu protestă şi nici nu-i dădu mîna la o parte.
Josh o privi şi buzele lui se întredeschiseră, deşi nu-1
părăsea gîndul ascuns că ceea ce face acum este un lucru pri-
mejdios. Ea era lipsită de apărare, iar el era excitat. Şi nu
mai fusese de mult timp cu o femeie. După plecarea lui Terri,
Josh începuse o poveste de dragoste pătimaşă şi de lungă
durată cu o frumoasă sud-americană. Şi iată că acum
geamătul slab care-i scăpase Amandei îl excitase mai
mult decît reuşise vreodată trupul gol al Louisei
Valdez.
Amanda tremura. într-o singură clipă îşi aminti de toţi
aceşti ani în care tînjise de dorul lui, iar acum simţi că are
nevoie de el mai mult ca oricînd.
