Caracterizarea lui Alan
Alan indeplineste rolul personajului narator al creatiei epice, cel care,, prin intermediul confesiunii, la persoana intai, aduce in prezent o experienta unica a trecutului. El intruchipeaza intelectualul analitic si lucid, care se confrunta cu misterul civilizatiei indiene dominat de eros. Contradictiile culturale ii releva situatii neasteptate la care este capabil sa se adapteze prin superioritate intelectuala.
Ajuns in India din interes de serviciu, se confrunta cu o experienta unica si neasteptata. In raport cu sentimentul iubirii, eroul dezvaluie capacitatea sporita de autoanaliza. Reconstituirea povestii de iubire reprezinta o forma de a clarifica amanunte ale mirajului indian, dar si de recuperare a trecutului. care si-a ;asat adanc amprenta asupra personalitatii sale. Intrebandu-si constiinta Alan descrie in mod succesiv sentimente unice, in evolutia lor, de la primii fiori pana la apogeul relatiei cu femeia iubita, dar si prabusirea lor intr-o despartire irevocabila, generata de mentalitatea indiana.
Inceputul relatiei dintre ei se afla sub semnul superficialitatii tanarului, care o judeca doar dupa aparente, marturisind ca fata i se parea "urata". apoi realizeaza ca de fapt, era foarte diferita fata de prototipul european al feminitatii. Firea ei enigmatica ii starneste curiozittaea, il incita la a dezlega enigmele, aceasta intruchipand, de fapt, taina fascinanta a noii civilizatii cu care Alan intrase in contact.
El era foarte orgolios, fiind incapabil de a recunoaste ceea ce simte cu adevarat, catalogand impresiile produse de fata drept simple "delicii intelectuale". Relatia aceasta, se naste sub semnul schimbului cultural de experienta, isi releva latura initiatica, adancind procesul autocunoasterii celui care se raporteaza la noi experiente existentiale. Sentimentele evolueaza rapid de la simple emotii la iubirea-pasiune care presupune din partea personajului masculin si latenta efemeritatii acestei iubirii, pe care se straduieste sa o nege cu vehementa.Cu timpul sentimentele devin mai puternice decat orgoliul, iar tanarul se confeseaza Maitreyei declarandu-i dragostea sa si traind impreuna fericirea tainica, absoluta a clipelor de iubire de dincolo de viata si moarte.Desi incearca permanent sa-si ascunda sensibilitatea care il caracterizeaza, Allan este rapus de suferinta despartirii, care il mutileaza sufleteste pe amandoi. Solutia consolarii sale cu alte prezente feminine isi dovedeste inutilitatea, tradand totdata complacerea in superficialitate, care il caracteriza inainte de a cunoaste iubirea adevarata.
Trecerea timpului atenueaza ranile sufletesti, eroul ramanand doar cu chinul perpetuu al nostalgiei dupa farama de eternitate dobandita, printr-un sentiment unic, concretizat in dorinta de a vedea "ochii" Maytreiei, metafora pentru sufletul ei.