Ion Creanga
Scriitor roman cunoscut datorita maiestriei sale de a reda povestilor, basmelor si povestirilor sale un stil propriu trecut prin fiinta si luate din viata sa. Ion Creanga a lasat literaturii romane o serie de povesti precum “Capra cu trei iezi”, “Punguta cu doi bani”, “Povestea lui Harap-Alb”, “Povestea porcului” dar de referinta au ramas operele sale biografice Amintiri din copilarie.
Atat povestile cat si Amintirile din copilarie au la finalul lor cate o morala, o pilda din care se pot trage invataminte. Invataminte care nu vizeaza o varsta, ele se regasesec in fiecare generatie, fie ca sunt copii sau adolescenti sau oameni maturi.
Ion Creanga este considerat unul din clasicii literaturii romane nascut la Humulesti, data nasterii sale fiind incerta, el insusi afirmand intr-un fragment de biografie ca s-ar fi nascut la 1 martie 1837 dar exista si o alta varianta ca data a nasterii sale pe 10 iunie 1839 conform unei mitrici a noilor nascuti din Humulesti.
El a mai avut inca sapte frati si surori : Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre, trei dintre ei au murit in copilarie iar Zahei, Maria si Ileana in 1919.
Despre tineretea lui Ion Creanga aflam din operele sale Amintiri din copilarie unde ne povesteste ca in 1847 incepe scoala din imediata apropiere a bisericii din satul natal. Este pregatit mai intai de dascalul din sat apoi mama sa il incredinteaza bunicului (tatal ei). In 1853 este inscris la Scoala Domneasca de la Targu Neamt sub numele Stefanescu Ion, unde-l are ca professor pe parintele Isaia Teodorescu. Dorinta mamei era ca el sa devina preot si ca atare este inscris la Scoala Catihetica din Falticeni. Aici apare prima data sub numele de Ion Creanga, nume pe care il va pastra tot restul vietii.
Scoala Catihetica se desfiinteaza si scriitorul este silit sa plece la Iasi unde se inscrie la cursul inferior al Seminarului teologic “Veniamim Costachi” de la Socola, pe care il absolva.
In anul 1864 intra la Scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi, unde l-a avut professor pe Titu Maiorescu. Acesta il aprecia foarte mult si l-a numit invatator la Scoala primara nr.1 din Iasi.
In anul 1868 apare primul abecedar conceput de Ion Creanga intitulat “Metoda noua de scriere si citire”. Iar in anul 1871 scrie un articol in “Columna lui Traian” despre “Misiunea preotului la sate”.
In acelasi an este exclus din randurile bisericii fiind acuzat ca a frecventat teatrul, si-a parasit nevasta, a tras cu pusca in ciorile care murdareau Biserica Golia si s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon, statut pe care-l avea pe langa cel de dascal.
Publica un manual de citire numit “Invatatorul copiilor” unde publica trei povestiri : Acul si barosul”, Prostia omeneasca”, si “Inul si cameasa”.
In anul 1873 se incheie procesul sau de divort, iar fiul sau Constantin in varsta de 12 ani ii este incredintat. In acelasi an il cunoaste pe Mihai Eminescu, pe atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui, cu care se imprietenste. La indemnul acestuia frecventeaza societatea Junimea, unde da citire scrierilor sale.
In “Convorbiri literare” publica “Soacra cu trei nurori” si “Capra cu trei iezi”.
In anii urmatori la indemnul lui Mihai Eminescu scrie cele mai importante opere ale sale.
In anul 1878 pentru activitatea sa didactica este decorat cu ordinul Bene-Merenti si publica basmul Ivan Turbinca.
Cativa ani mai tarziu s-a imbolnavit de epilepsie, suferind mult la aflarea vestii dar si din cauza disparitiei bunului sau prieten Mihai Eminescu si a Veronicai Micle.
La 31 decembrie 1889 se stinge din viata in urma unui atac cerebral si este inmormantat la cimitirul Eternitatea din iasi la 2 ianuarie 1890.