Tema si viziunea despre lume în romanul Mara
Ioan Slavici se naste in satul Siria de langa Arad. Este al doilea copil al cojocarului Sava Slavici si al al Elenei ( nascuta Borlea). In multe privinte copilaria i se aseamana cu cea a lui Creanga : o copilarie fericita intr-o familie de oameni gospodari si intr-o comunitate pasnica.
Alaturi de Eminescu, Caragiale,Creanga, Slavici este un clasic al literaturii românesti, completând fericit peisajul literar din a doua jumatate a secolului al XIX.-lea. Este de fapt primul mare scriitor al Transilvaniei; un creator complex, exceptional nuvelist, romancier,dramaturg, publicist si memorialist. Slavici isi desavarseste invatatura – dupa obiceiul vremii – la Pesta si apoi la Viena, unde, in anii studentiei, se imprieteneste pentru toata viata cu Eminescu.Intors in tara, Slavici continua sa manifeste acelasi spirit activ. Eminescu il introduce la “Junimea”, undeil cunoaste si se imprieteneste cu Ion Creanga, avand preocupari si idei literare asemanatoare.Concomitent cu alte activitati, Slavici a desfasurat o prestigioasa activitate didactica, predicand literatura,istoria si filozofia. A scris si manuale scolare.De-a lungul intregii vieti, Slavici a desfasurat o ampla activitate de presa. Il aflam mai intai redactor la“Curierul de Iasi”, apoi timp de cativa ani lucrand, alaturi de Eminescu si Caragiale, in redactia ziarului bucurestean “Timpul”. Mai tarziu conduce cotidianul sibian “Tribuna”, unde indrumeaza primii pasi inliteratura si inlesneste debutul poetului George Cosbuc. Impreuna cu acesta si cu Caragiale fondeaza apoi revista “Vatra”.Slavici a inceput sa scrie la indemnul lui M. Eminescu, care multa vreme i-a facut cu discretie indreptari pe manuscrise. A debutat in 1871, la “Convorbiri literare”, cu comedia “Fata de birau”.Dar ceea ce l-a impus in cultura romaneasca este, mai presus de orice, vigurosul sau talent de prozator.Cele mai valoroase roade pe care le-a dat acest talent al lui Slavici sunt insa cele din domeniul nuvelisticii. Nuvelele, aparute in sase volume, au contribuit la progresul literaturii romane in directia oglindirii realiste a vietii sociale, prin evocarea procesului de formare a micii burghezii rurale si de pauperizare a populatieisatesti, prin crearea de personaje reprezentative, care intruchipeaza conflictele si trasaturile esentiale aleacestei lumi.
In nuvelele lui Slavici gasim, de asemenea, o reflectare ampla a vechilor randuieli rurale, a obiceiurilor si datinilor, a credintelor si superstitiilor, a moralelor si a prejudecatilor oamenilor simplii.Eroii lui Slavici, adesea conventionali, sunt construiti pentru a ilustra anumite principii etnice, pe careomul trebuie sa le respecte in viata, daca tine la linistea lui sufleteasca. Unul dintre pacatele pe care Slavici le-a sanctionat necrutator a fost si ispita banului. In abordarea acestei teme, el recepteaza modalitatile variate in care relatiile capitaliste, ce incepusera sa patrunda in viata satului transilvanean isi pun pecetea pe constiinta oamenilor. Aceasta tema a fost reluata si in romanul “Mara”. Dar in niciuna dintre opere, Slavici nu a atins un nivel atat de inalt al artei sale de prozator realist modern ca in nuvela “Moara cu noroc”.
Tema acestei nuvele o constituie urmarile negative, consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. La baza ei se afla convingerea autorului ca goana dupa avere, in special dupa bani, zbuciuma tihna si amaraste viata omului, genereaza numeroaserele, iar in cele din urma duce la pierzanie. Aceasta convingere este ilustrata cel mai bine in nuvela prin destinul cizmarului Ghita.Devenit carciumar la moara cu noroc, el este un personaj puternic individualizat, mai ales printr-o marevarietate de trasaturi sufletesti contradictorii, izvorate din incompatibilitatea dintre atractia irezistibila spreimbogatire si simtul innascut al demnitatii, dorinta lui de a ramane om cinstit. Prin Ghita, Slaviciexemplifica o drama a omului.Slavici nu infrumuseteaza cu nimic viata personajelor sale.
Procentul de duritate si afectiune, de bunatatesi rautate, de hotarare si slabiciune pe care il aflam in fiecare din ele face din Slavici un observator fara partinire, cu spirit realist desavarsit.Dar in conceptia lui Slavici viata fiecarui personaj este vazuta ca un destin propriu care oricum se vaimplini. De aceea el nu se simte in niciun fel obligat sa explice nimic ci numai sa descrie cat mai fidelintamplarile ce il imping pe fiecare personaj pe drumul destinului. Astfel, observand dezumanizarea lui Ghita, Slavici noteaza : “Atat se simtea de ticalosit si de slab in el insusi, incat nu ai putea sa-si dea seamace poate si ce nu poate sa faca si asa incetul cu incetul se lasa in voia intamplarii”. Personajele insesi suntconvinse ca au o soarta dinainte stabilita careia nu i se pot opune.Arta personajului epic atinge in “Moara cu noroc” un nivel de maiestrie ridicat si in ceea ce priveste portretistica literara. Portretul fizic este concis, redus la esential, realizat aproape cu aceleasi mijloace ca la predecesorii sai. Procedeul folosit de Slavici se observa cel mai bine urmarind de-a lungul nuvelei modul incare se incheaga portretul moral al lui Ghita.
Slavici da o mare atentie felului in care se exprima personajele, stiind ca astfel poate patrunde intr-o sferaoriginala, unde receptarea lumii si a vietii este mai autentica. Remarcabile sunt, in stilul lui Slavici,expresiile, zicatorile si proverbele, anumite capitole ale nuvelei ilustrand parca adevarul invariabil alacestora.Avand in vedere contributia remarcabila a celor patru mari scriitori in literatura romaneasca, scriitori ceapartin categoriei marilor clasici atat pe plan national, cat si pe plan universal,putem afirma ca operele lor si-au pus amprenta pe cultura poporului roman, au stabilizat si inradacinat originile nobile aleromanilor,reusind prin acestea sa ramana un adevarat model pentru urmatoarele generatii de scriitori Ioan Slavici a adus, la rândul său, o contribuție însemnată la dezvoltareaprozei românești. Nuvelele sale (Popa Tanda, Budulea Taichii, Moara cu noroc,Comoara, Scormon, Gura satului, Hanul Ciorilor, Pădureanca, O viață pierdută,Vatra părăsită, O jertfă a vieții etc.) au o tematica variată.Pretutindeni (în nuvele, ca și în romanul Mara), ne întâmpină personaje puternice, întruchipând conflicte și trăsături existențiale ale acestei lumi.O altă trasatură distinctivă a prozei lui Slavici este inclinația către moralism, Spiritul etic reprezintă, în cazul său, o componentă esențială,dovadă că autorul apelează adesea la citatul gnomic popular, atât în nuvele si roman, cât și în basme. Dintre acestea, în cea mai mare parte a lor tributarestilului zonal, mai cunoscute sunt Florința din codru, Limir Împărat, ZânaZorilor, Ileana cea șireată.
Preocupariele pentru problemele de limba si stil au fost statornice in activitatea lui Slavici: studii sau manuale precum : „Articularea numelor proprii „ , „Gramatica lb romane” ,” Pasareasca de azi” , „Un curs de limba romana. „ constituie dovezi elocvente in acest sens.Ioan Slavici s-a ocupat in primul rand de corectitudinea limbii si mai putin de expresivitatea ei. In dezacord cu mentalitatea devenita aproape comuna, g.calinescu e de parere ca limba lui slavici e „un instrument de observatie excelent in mediul taranesc „.