Revedere de Mihai Eminescu
Aparitia poeziei :
- poezia "Revedere" a fost publicata in revista "Convorbiri literare" la 1 octombrie 1879
Structura poeziei :
- se aseamana formal cu o doina populara, avand ritmul tohaic, masura de sapte-opt silabe si rima imperecheata
- este conceputa ca o meditatie filosofica pe tema perisabilitatii omului, aflata in antiteza cu vesnicia naturii
Semnificatia titlului :
- titlul reprezinta momentul reintalnirii dintre ipostaza imaginara a poetului si codrul personificat
Structura si semnificatii
Poezia este alcatuita din patru unitati strofice inegale, fiind structurata pe doua planuri : al omului, care intruchipeaza elementul efemer si al naturii, simbol al eternitatii
- poetul isi atribuie doua ipostaze, aceea a calatorului care se intoarce cu drag in mijlocul naturii si a codrului personificat, care dialogheaza cu fiinta umana.
Prima secventa lirica este o ampla interogatie retorita in care eul liric se adreseaza codrului cu admiratie si afectiune : "Codrule, codrutule, ce mai faci dragutule"
- in acelasi timp apare regretul trecerii timpului : "Ca de cand nu ne-am vazut, multa vreme a trecut"
- aceasta prima secventa surprinde discret statornicia naturii si firea ratacitoare a omului :"Si de cand m-am departat, Multa lume a imblat"
A doua secventa lirica contine raspunsul codrului personificat, pentru care trecerea timpului nu inseamna imbatranirea sau apropierea mortii si repetarea ciclica a anotimpurilor : "Iarna viscolul-l ascult..Vara doina o ascult"
Codrul povesteste actiunea anotimpului rece asupra lui : "Crengile-mi rupandu-le/Si gonind cantarile", dar si ca venirea verii aduce cu sine regenerarea codrului si fericirea o asculta iarasi doina, cantec specific spiritualitatii romanesti.
3. In cea de-a treia secventa este prezentata in antiteza cu destinul codrului existenta umana in care timpul actoneaza ireversibil:
- la codru : "Tu din tanar precum esti/tot mereu intineresti"
- iar la om: "Vremea trece, vremea vine"
4. In cea de-a patra secventa, ni se prezinta codrul care este nepasator fata de trecerea timpului pentru ca universul cunoasterii sale este alcatuit din constante: aceleasi stele se oglindesc in lacuri, Dunarea curge vesnic, vantul bate mereu acelasi, pe cand destinul fiintei umane este total diferit de soarta imuabila a naturii : "Numai omu-i schimbator/ Pe pamant ratacitor"
Concluzie :
- poezia este construita pe modulul prozodic popular, ea continand cuvinte si expresii imprumutate din folclor, aparitia sporadica a figurlor de stil fiind specifica oralitatii stilului
- utilizarea timourilor verbale sustine antiteza, figura de stil dominanta a poeziei
- eul liric este proiectat in timpul trecut datorita caracterului efemer, iar cadrul personificat foloseste prezentul etern, simbol al vesniciei