Pe langa plopii fara sot de Mihai Eminescu
Elegia "Pe langa plopii fara sot" de Mihai Eminescu, creata in perioada maturitatii, a aparut in revista "Familia: a lui Iosif Vulcan in 1883 si face parte din tema iubirii si a naturii.
Tema o constituie aspiratia poetului spre iubirea ideala, sentiment ce nu se poate implini, iar ideea poetica accentueaza dezamagirea si nefericirea eului liric pentru neputinta intregirii cuplului,
Semnificatia titlului :
- in latura eminesciana, sentimentului de iubire ideala spre care aspira omul superior se manifesta totdeauna in relatie armonioasa cu natura.
- plopii sunt preietenosi ai eului liric dar faptul ca ei sunt "fara sot" sugereaza imposibilitatea desavarsirii cuplului erotic
- poezia reflecta lirismul subiectiv, relevat prin marci lexico-gramaticale de persoana I singular si este alcatuit din doua secvente de lirici organizate gradat, prima ilustrand emotia iubirii intr-o gradatie ascendenta iar ultima este descendenta
- aceasta creatie lirica se fundamenteaza pe lirica trecut-prezent, pe opozitia dintre iubirea mistuitoare si dezamagirea esecului erotic
Prima secventa lirica este construita prin gradatie ascendenta, figura de stil, ce consta intr-o insiruire ascendenta a ideilor erotice, pe care eul liric le exprima in mod direct si care se constituie totodata intr-un emotionant ritual al iubirii, ilustrat intr-un ton elegant
Se remarca schimbarea modurilor verbale, de la indicativ si conjuctiv
("am trecut", "nu m-ai inteles", "sa-mi fi dat", "sa ne iubim", "sa fi fost")
Punctul culminantal gradatiei ascendente il constituie profunda idee filosofica referitoare la valenta spirituala a eului liric de a iubi si de a suferi.
A doua secventa lirica, reprezentata de ultimile 3 strofe, reflecta gradatia descendenta a sentimentului de dragoste, trecutul fiind pus in antiteza cu prezentul.
Verbele la indicativ-prezent exprima renuntarea dezamagitoare a eului liric la demersul erotic.
Timpul prezent ilustreaza dezamagirea eului liric provocata de superficialitatea afectiva a femeii : "trec", "semeni", "te privesc".
Epitetele "ochi pagani", "rece ochi", "chip adorat", "farmec sfant", au forta afectiva, ele sugerand senzatiile si emotiile eului liric.
Metaforele semnifica atitudinea dezolata a eului liric, provocata de neputinta desavarsirii spirituale prin erotism : "fara sot", imposibilitatea implinirii cuplului erotic :"te iubeam cu ochi pagani si plini de suferinti", arata capacitatea geniului de a iubi idolatric, la modul sublim :"un rece ochi de mort" arata detasarea definitiva si distanta a geniului dezamagit de superficialitatea afectiva a femeii.
Prozodia : Strofele sunt catrene, masura 6-8 silabe, iar rima incrucisata, uneori asonanta "sot/toti"