Floare albastra de Mihai Eminescu comentariu literar
Aparitie : - poezia Floare Albastra dateaza din perioada studiilor de la Viena si Berlin, ale poetului si a fost publicata in revista "Convorbiri literare" la 1 aprilie 1873.
Tema : - tema este iubirea si natura, afaldu-se la granita dintre cele doua etape ale eroticii eminesciene, intre visul de iubire, posibil de implinit si iubirea iremediabil pierduta
- reprezinta o idila ipotetica care se petrece intr-un cadru natural paradisiac
Semnificatia titlului :
- titlul enunta un motiv de circulatie universala, invaluit in creatia lui Novalis, unde "floarea albastra", simbolizeaza iubirea si nostalgia infinitului
- la Eminescu "floarea albastra"simbolizeaza viata, gingasia, frumosul, care este simbloul prezentei feminine ideale iar epitetul cromatic "albastru", care inglodeaza spatiul infinit si marea, proiectand iubirea in eternitate.
Structura poeziei :
- poezia este compusa din 14 catrene care pot fi impartite in patru secvente lirice : reprosul adresat de iubita (primele trei strofe), cugetarea iubitului (a patra strofa), chemarea la iubire initiata de prezenta feminina (urmatoarele opt strofe), meditatia finala (ultimele doua strofe)
Textul poate fi structurat pe douaplanuri
- fiecare dintre planuri contureaza o sfera diferita : lumea lui , care reprezinta lumea omului de geniu, al cunoasterii absolute, al sferelor inalte si universul iubitei, cea care intruchipeaza umanul, terestrul, cunoasterea comuna.
Incompatibilitatea celor doua planuri este principala sursa a neimplinirii in iubire.
- stilul eminescian se remarca prin perfectiunea formei care sustine structura ideatica a poeziei
- diferenta dintre cele doua planuri este redata la nivel morfologic prin timpurile verbale
- monologul iubitei este dominat de verbe la timpul prezent sau viitor, iar cugetarile geniului urmaresc axa temporala trecut (iubirea pierduta). prezent (destramarea iluziei, revenirea la realitate)
- din punct de vedere lexical, sunt imbinate forme populare (mi-i spune, voi cerca, mi-oi desface, nime-n-lume, n-o stie ) si termeni livresti (campiile arse, piramidele)
- cuvantul "dulce" folosit de patru ori in text ca adjectiv sau adverb, are valoare de simbol "dulce netezindu-mi parul", "dulci ca florile ascunse", "dulce floare", "dulce minune", redand ata apropierea gestuala cat si unicitatea prezentei feminine a carei aparitie echivaleaza cu un miracol.
Concluzie :
Poezia "Floarea Albastra" imbins descrierea visului de iubire cu cugetarea omului superior, care se confrunta cu imposibilitatea de a se implini sufleteste, aspirand vesnic la iubire, dandu-i acesteia caracterul de sinteza a gandirii eminesciene.