Secretul doctorului Honigberger
Mircea Eliade
Aceasta opera debuteaza cu o scrisoare primita de catre autor de la o anumita doamna Zerlendi, prin care aceasta îi cere sa mearga la ea acasa si sa o ajute sa termine biografia lui Johann Honigberger pe care sotul dansei o începuse pe care aceasta îl credea mort.
Autorul accepta propunerea doamnei Zerlendi si mersese la dansa acasa. Acolo sta putin de vorba cu gazda dupa care, aceasta l-a dus într-o biblioteca imensa de aproximativ 30.000 de volume. Autorul fu uimit de marimea bibliotecii si ramasese fara cuvinte. Cateva saptamani la rand a venit mai mult pentru biblioteca aceea decat pentru a termina munca sotului ei. Cand a inceput sa lucreze la biografie, fiica doamnei Zerlendi intra in camera lui de lucru si îi spusese ca stapana casei nu se simte bine si îi mai spune ca el nu este singurul care incearca acest lucru si ca tatal ei defapt nu a murit dar a disparut.
Cautand si cercetand printre caiete, acesta a gasit jurnalul doctorului Zerlendi, despre care vroia de fapt doamna Zerlendi sa afle ce s-a intamplat. Acesta, fascinat de lucrurile care erau scrise acolo ,a luat caietul la el acasa si a iînceput sa-l studieze. Din acest caiet,autorul, a aflat ca doctoral Zerlendi era expert în limbajul sanscrit si ca acesta practica diferite moduri de a-si separa spiritual de trup. El a descoperit ca prin anumite transe poate sa fie “treaz” in timpul somnului , a mai descoperit ca , cu ajutorul transei cataleptice care îl tinea pe doctor de la 12 dimineata pana la 12 seara, a descoperit ca, corpul acestuia nu imbatranea cu 24 de ore cum ar fi normal ci doar cu 12 ore. El incerca sa ajunga in Shambala , taramul nevazut.
Doctorul povestea in jurnal cum ca a gasit o modalitate de a se face invizibil si prin aceasta modalitate credea ca ar putea ajunge in Shambala.Dar la un momentdat , acesta nu s-a mai putut trezi din transa si a ramas invizibil. Asta explica autorului de ce nu l-a vazut nimeni ca pleaca , acesta nu si-a luat bani ,pasaport,haine,nimic pentru ca acesta devenise invizibil si nimeni nu stia despre asta. Dupa aceasta descoperire, Mircea Eliade s-a dus la doamna Zerlendi acasa ,dar ea nu se simtea bine ,iar fiica acesteia era plecata la Paris. Dupa cateva saptamani a revenit,dar stapana casei era la tara.
In acea toamna si iarna a tot trecut pe la casa cu numarul 17 de pe strada S. dar fara noroc. Într-o zi trecu pe acolo si intra sa vada daca e cineva pe acasa. Cand în sfarsit i-a raspuns cineva a ramas uimit de faptul ca nimeni nu îl recunostea.
Acest final este un final misterios deoarece autorul spune ca numai dupa ce s-a plimbat putin pe strazile Bucurestiului a inteles talcul dar nu l-a spus nimanui si nici in aceasta povestire nu-l va spune