Prâslea cel voinic de Petre Ispirescu – literatura populară românească
Basmul “Praslea cel voinic si merele de aur”, face parte din culegerea de literatura populara romaneasca a lui Petre Ispirescu. Este o creatie ce are toate trasaturile specifice folclorului, caracter oral, anonim si colectiv
Basmul este o specie a genului epic in proza, in care se povestesc intamplari fantasatice la care iau parte personaje inzestrate cu puteri supranaturale, tema fiind lupta dintre bine si rau. Din confruntarea celor doua forte, binele este invingator intotdeauna.
Caracteristicile basmului :
– schema tipica basmului este marcata de aparitia formulelor initiale, mediane si finale, trasatura specifica basmului
– intrarea in lumea fantastica, nu are timp precizat si se realizeaza prin formula initiala “a fost odata ca niciodata”, iar formulele mediane
“si-nainte cu poveste ca de-aicea mult mai este” mentin atentia citittorului.
– iesirea din spatiul imaginar este marcata de formula finala “si incalecai pe-o sa si va spusei povestea asa”.
– o alta trasatura a basmului este prezenta cifrelor magice, cel mai des intalnita fiind cifra 3 (trei zmei, trei frati, trei fete de imparat, 3 baieti de imparat)
– fiind un text epic gandurile si sentimentele autorului sunt transmise cu ajutorul personajelor si a actiunii, fiind folosite trei moduri de expunere :
naratiune, descriere, dialog, accentul cazand pe naratiune.
– actiunea basmului se poate imparti pe momentele subiectului
Prezentarea pe scurt a basmului :
In expozitiune se fixeaza cadrul desfasurarii actiunii :timpul este nederminat “odata ca niciodata”, iar spatiul este vag – “o imparatie in care se afla o gradina cu un mar ce avea mere de aur”
– merele sunt furate in fiecare an, iar incercarile celor doi fii mai mari ai imparatului de a-i prinde pe hoti esueaza
– rugamintea fiului cel mic,Praslea, de a-si incerca norocul in a prinde hotul, reprezinta intriga basmului
– desfasurarea actiunii urmareste incercarile lui Praslea de a prinde hotul dar si aventurile acestuia pe celalalt taram, parcurgand astfel drumul initiatic al maturizarii.
– dupa ce reuseste sa-i aduca tatalui sau mult ravnitele mere, Praslea pleaca pe urmele hotului, fiind insotit de cei doi frati
– ajunsi la o prapastie, Praslea este singurul care are curaj sa coboare pe celalalt taram
– dupa luptele cu cei trei zmei si salvarea celor trei fete de imparat, acesta se reintoarce la gura prapastiei, unde-si da seama ca ceilalti doi frati vroiau sa-l piarda
– in cele din urma scapa cu viata, chiar daca ramane in prapastie; este ajutat de o zgripsoroaica pe ai carei pui ii salvaze de un balaur
– Praslea se intoarce pe pamant si devine ucenic la un argintar
– aici este supus la doua probe pentru a castiga mana fetei celei mici a imparatului, castigandu-le, este chemat la palat
– punctul culminant al basmului este momentul recunoasterii acestuia de catre fata de imparat
-deznodamantul, aduce victoria binelui asupra raului. Praslea se insoara cu fata cea mica a imparatului iar fratii lui isi primesc pedeapsa divina binemeritata, fiind ucisi de propriile sageti pe care le-au aruncat in inaltul cerului.
Caracterizarea pe scurt a personajului principal Praslea
Praslea este personajul principla al basmului, portretul lui fiind realizat prin imbinarea mijloacelor de caracterizare directe si indirecte
– trasaturile sale reale si supranaturale se desprind din fapte, relatia cu celelalte personane si atitudinea sa
– numele acestuia este o modalitate directa de caracterizare indicand faptul ca este fiul cel mic al imaratului dar si tineretea si lipsa de experienta al acestuia
– la inceput tatal sau il considera “mucos” dar pe parcursul desfasurarii basmului va dovedi ca este curajos prin incercarea de a prinde hotul si prin indaratnicia lui de a nu da inapoi din fata pericolelor
– inzestrat cu puteri fabuloase, Praslea se metamorfozeaza in flacara in momentul luptei cu zmeul si intelege graiul necuvantatoarelor, fiind ajutat pe tot parcursul calatoriei sale de fiinte fantastice )corbul, zgripsorul)
– arata mila si bunatate fata de fratii sai si nu doreste sa se razbune pe ei, chiar daca acestia pusesera la cale sa-l ucida, ci ii lasa la judecata divina
Concluzii:
Datorita trasaturilor prezentate putem spune ca textul Praslea cel voinic si merele de aur, apartine genului epic, fiind un basm
Cifra este un simbol grafic folosit pentru scrierea numerelor; impropriu număr. Cele mai utilizate sunt cifrele arabe, aduse în Europa de arabi, în secolul X, din India: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Uneori se mai folosesc și cifrele romane: I=1, V=5, X=10, L=50, C=100, D=500, M=1000. Prin termenul cifră se înțelege fiecare din caractere grafice ce servesc la reprezentarea în scris a numerelor. Impropriu, termenul cifră este folosit destul de des ca sinonim pentru număr.
„Diferența dintre cifră, numeral și număr:
Cifrele sunt semnele sau simbolurile grafice cu care se scriu numerele, sunt reprezentarea grafică a acestuia. Din punctul de vedere al semioticii, cifra este un semnificant, iar numărul este un semnificat. Trecerea de la semnificant la semnificat presupune totdeauna o acțiune de decodare, un algoritm.
Exemplu: cele 10 cifre de la 0 la 9.
Numeralele sunt etichete (mărci) scrise, orale sau gestuale, care reprezintă un număr. Cele scrise se formează cu ajutorul cifrelor.
Exemplu: numerele 1.000.000, 6 (acest număr se scrie cu o singură cifră), 2009.
Numarul este un concept abstract(lipsit de formă, culoare etc.) ce descrie o anumită proprietate comună a unor colecții sau multimi de obiecte – și anume tocmai bogăția (numărul) de elemente din ele.
Formulat neriguros, numărul se poate defini conceptual drept proprietatea comună a tuturor mulțimilor cu același număr de elemente.
Numerele sunt notate cu cifre (44, 3,14, 13.880 etc.), dar și fiecare din cele 10 cifre poate reprezenta un număr.
Alte exemple: numărul de zile dintr-o lună (numărul este bine definit, chiar dacă depinde de luna aleasă), numărul frunzelor dintr-o pădure (acesta se poate doar aproxima), numărul planetelor cu viață din galaxia noastră (acest numărul există, dar nu e cunoscut), numărul punctelor de pe un segment de dreaptă (este infinit).
Astfel, numărul „10” se reprezintă în scris cu ajutorul cifrelor „1” și „0”, cu numeralul scris „zece”, dar și cu cuvântul (rostit) „zece”. Prin gesturi, el se poate reprezenta prin arătarea degetelor de la ambele mâini.
Înțelegerea și folosirea cifrelor presupune un grad de abstractizare ridicat. Astfel, la 6 ani, un sfert din copii încă mai scriu în mod greșit 0 + 0 + 0 = 3, iar la vârsta de 8 ani o jumătate din copii mai scriu (tot în mod greșit)
0 × 5 = 5.
Există mai multe seturi de cifre formate din una sau mai multe caractere grafice, fiecare set fiind asociat unui sistem de numeratie. În sistemele de numeratie pozitionale setul de cifre este alcătuit din minim două caractere (din care unul este de obicei cifra „0”) și formează baza sistemului de numeratie, iar numărul cifrelor determină și numele sub care sunt cunoscute aceste cifre (cifre zecimale, binare, etc.).”sursa : wikipedia