Noapte de vara-George Cosbuc
Date despre autor si opera.
George Coşbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud — d. 9 mai 1918, Bucureşti) a fost un poet român din Transilvania.
Coşbuc este al doilea mare pastelist din literatura română după Vasile Alecsandri. Spre deosebire de Alecsandri, în pastelurile căruia domină stagnarea, nemişcarea, chiar gravitatea, în pastelurile lui Coşbuc domină mişcarea, culoarea, veselia.
Poetul şi-a început studiile la şcoala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a şi a III-a, urmează cursurile şcolii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuţii, învăţând germana cu unchiul său Ion Ionaşcu, directorul şcolii.
“La 9 mai 1918, poetul George Coşbuc moare la Bucureşti. Ţara pierde un mare poet, în sufletul căruia s-au reflectat toate aspiraţiile neamului nostru …” spunea Bogdan-Duică la înmormântarea ilustrului dispărut. La moartea lui Coşbuc, Nicolae Iorga, cel care afirmase mai demult că “poezia lui Coşbuc este de o virtuozitate extraordinară”, publică un necrolog pe care-l încheie cu următoarele cuvinte: “Cel ce a cântat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendei până la dorobanţii din 77, moare fără a fi văzut cu ochii sub steag pe aceia care au onorat din nou sfântul drapel al ţării. Să lăsăm ca asupra frunţii lui palide, acum liniştite, să cadă o umbră mângâietoare a depărtatului tricolor nevăzut.”
Rezumatul pe scurt.
Tablourile statice ale lui Vasile Alecsandri erau realizate mai ales prin contrastul alb-negru. În contrast cu acesta, pastelurile lui Coşbuc cuprind o mare varietate de forme şi culori. Dacă Vasile Alecsandri a preferat iarna, Coşbuc preferă vara, realizând un adevărat ciclu al verii. Anotimpul vara este prezentată în diferite momente ale zilei. Un pastel excelent este Noapte de vară care prezintă cufundarea satului şi a naturii în întuneric şi somn. Acest pastel seamănă şi cu Sara pe deal de Mihai Eminescu şi cu Zburătorul de Ion Heliade Rădulescu.
Primul tablou surprinde spectacolul plin de mişcare al venirii de la câmp. Zgomotele specifice sunt redate prin verbe la gerunziu:
Care cu poveri de muncă
Vin încet şi scârţâind;
Turmele s-aud mugind,
Şi flăcăii vin pe luncă
Hăulind.
Poetul foloseşte imagini vizuale şi auditive pentru a reda zgomotele satului la lăsarea nopţii. Un alt moment prezintă liniştea: zgomotele s-alină, opaiţele au murit. Pe scufundarea în somn a lumii reale se ridică o altă lume de taină, făcută din linişte, adierea vântului printre brazi, căderea muzicală a valurilor. Punctul culminant este apariţia lunii: Iat-o ! Plină, despre munte
Iese luna din brădet Şi se înalţă, încet-încet, Gânditoare ca o frunte de poet.
Noapte de vara
Zarile de farmec pline,
Stralucesc in luminis;
Zboara mierlele-n tufis
Si din codri noaptea vine
Pe furis.
Care cu poveri de munca
Vin incet si scartaind;
Turmele s-aud mugind,
Si flacaii vin pe lunca
Haulind.
Cu cofita pe-ndelete,
Vin neveste de la rau;
Si cu poala prinsa-n brau
Vin cantand in stoluri fete
De la grau.
De la garla-n palcuri dese
Zgomotosi copiii vin;
Satul e de vuiet plin;
Fumul alb alene iese
Din camin.
Dar din ce in ce s-alina
Toate zgomotele-n sat,
Muncitorii s-au culcat.
Linistea-i acum deplina
Si-a-nnoptat.
Focul e-nvelit pe vatra,
Iar opaitele-au murit,
Si prin satul adormit
Doar vrun cane-n somn mai latra
Ragusit.
Iat-o! Plina, dinspre munte,
Iese luna din bradet
Si se nalta, -ncet-ncet,
Ganditoare ca o frunte
De poet.
Ca un glas domol de clopot
Suna codrii mari de brad;
Ritmic valurile cad,
Cum se zbate-n dulce ropot
Apa-n vad.
Dintr-un timp si vantul tace;
Satul doarme ca-n mormant-
Totu-i plin de duhul sfant:
Liniste-n vazduh si pace
Pe pamant.
Numai dorul mai colinda,
Dorul tanar si pribeag,
Tainic se-ntalneste-n prag,
Dor cu dor sa se cuprinda,
Drag cu drag.